luni, 5 martie 2012

Rezonanța emoțională


De mai mulți ani, Tim lucrează ca supervisor pentru un serviciu de securitate și coordonează intervențiile firmei pentru asigurarea protecției la concerte și manifestări sportive. Cu aceste prilejuri întâlnește diferite tipuri de oameni. La concertele de muzică clasică trebuie să fie pregătit pentru întâlnirea cu directori și persoanele din consiliile de administrație ale unor bănci, iar la concertele rock, cunoaște adesea indivizi zgomotoși cu constituții solide. ”Eu întâmpin oamenii așa cum mă întâmpină și ei” ăși explică Tim strategia. ”Dacă cineva mi se adresează cu dumneavostră la fel procedez și eu.Dacă sunt tutuit, reacționez întocmai” 
  Statistic, este dovedit faptul că  oglindirea în fața partenerului de discuție este necesară pentru asigurarea succesului unei discuții.  Rezonanța emoțională, cum se cheamă, ajută la punerea semnului egal între doi parteneri de discuție  pentru a putea avea o discuție corectă și cu final pozitiv. E ca și atunci când vorbim aceași limbă, sau la același nivel de cunoștințe, în același limbaj înțeles de ambii parteneri, cu acelaș ton, în aceleași poziții corporale etc. Dacă rezonanța emoțională există, adică similitudinea, apare  o apropiere ce facilitează totul, dispare împotrivirea și apare un contact profund.Ceea ce poate fi dificil, este capacitatea noastră de a ne manifesta sau răspunde precum celălalt. Exemplul de mai sus este unul simplu și ușor de pus în practică.Ce ne facem însă când celălalt vorbește totuși altă limbă și nici nu găsim una comună, sau celălalt nu poate vorbi decât formal în termenii științei lui, ori țipă foarte tare încât eu pierd din vedere discuția căci mă simt copleșită și intimidată? Este foarte posibil ca în aceste situații să mă pot găsi oricând și să nu pot pune în practică rezonanța emoțională, adică să preiau din felul lui de a comunica ( ridicându-mă sau coborând la nivelul lui ), să devenim egali în comunicare, iar înțelegerea să meargă în sensul rezolvării. În cazul ăsta, când practic mă găsesc în fața unui om care nu înțelege nevoia similitudinii, este mai bine să căutăm un alt partener de discuție sau dacă nu este posibil, să-l atenționăm că nu putem avea o comunicare eficientă în felul acesta. Acum mai avem o speranță. Deși peste tot văd oameni atât de preocupați doar de simplul fapt de a comunica, fără rezonanță și fără să fie înțeleși, iar când nimic nu pare a fi rezolvat nu există nici capacitatea de asumare a proastei comunicări.Oare cât vom mai putea accepta astfel de oameni și cât să mai lăsăm să vorbim pe limbi diferite? Cît ne mai trebuie să înțelegem că se poate să discutăm egal? Că respectul trebuie să fie recirproc? Eu declar război tuturor celor care nu pot relaționa, cu riscul de a fi considerată exigentă, inflexibilă, încăpățânată, dură și cum se mai poate considera un om care lasă baltă o conversație(oricum inutilă) cu un om dornic de monologuri. Mă voi ruga pentru el să găsească alte galaxii, unde locuitorii  lor să poată rezona cu unii de pe la noi.