tag:blogger.com,1999:blog-12720126485432435802024-03-28T01:27:01.283-07:00Psihologia sufletelor noastreAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.comBlogger52125tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-22691124625295228442015-05-14T03:37:00.002-07:002015-05-14T03:37:42.129-07:00Tipuri de atasament la copii <b>John Bowlby </b>este un psihoanalist britanic ce a pus bazele unei teorii denumita "Teoria atasamentului la copii" dar care poate fi dovedita si la adulti (putin mascata si ulterior schimbata).<br />
Atasamentul este un fenomen universal si valabil pentru culturi dintre cele mai diverse. Desi de-a lungul evolutiei umane au aparut diverse schimbari si transformari, unele aspecte par sa ramane <i>fixe</i> in timp si cel mai interesant este ca aceastea incep sa apara si sa se formeze in primele 12-14 luni de viata ale bebelusului.<br />
Atasamentul este dat de interactiunea mama-copil ce are loc continuu sau nu si in functie de aceasta relatie si interactiune se disting 4 tipuri de personalitati ale copiilor si uletrior ale adultilor, formate pe baza disponibilitatii mamei in fata nevoilor bebelusului.<br />
<br />
<b>1</b>.<b>Atasamentul sigur</b>. Este cazul cel mai fericit in care semnalele de atasament ale copilului (plans, cautare activa a mamei) provoaca un raspuns imediat al mamei in cele mai multe cazuri (daca nu in chiar toate). Acest comportament de rutina creaza mai tarziu in mintea copilului si adultului un model intern de atasament in ceea ce priveste asteptarile sale despre lume. Asadar, el considera ca lumea este buna, ca este posibil sa gasesti ajutor si confort, ca daca ceri ceva iti va fi oferit. Atasamentul sigur este dat de increderea copilului in sine care gandeste ca el este valoros, demn de iubire. In general aceste persoane sunt pozitiviste, fara prea mari temeri, care comunica deschis aproape orice, se asteapta sa fie acceptate, iubite, protejate, iar daca nu primesc aceste raspunsuri intrerup relatia sau ies din contextul ce le distorsioneaza versiunea pozitiva despre lume. Copii care au avut acest tip de atasament fata de mame vor fi sigur pe ei insisi dar si autonomi.<br />
<b>2. Atasamentul nesigur ambivalent.</b> In acest caz, mamele tind sa ofere atentie si protectie copilului atunci cand acesta cere, dar si sa ii fie alaturi, insa din diverse motive nu o poate face. Cauzele ar putea fi o boala a mamei care o tine departe de copil, aparitia unui fratior/surioare, stresul post-nastere,re-inceperea precoce a serviciul etc. In orice caz, copilul percepe ca mama nu este mereu disponibila cand el o solicita sau are nevoie.. Asadar nu creste cu certitudinea ca daca cere ajutor, protectie si confort o sa le si obtina si ramane nesigur. In plus, dezvolta ideea incerta asupra propriei valori personale si propriei capacitati de a se face iubit. Copilul si mai tarziu adultul, va fi mereu nesigur, anxios si preocupat, suferind atunci cand mama se indeparteaza de el (pentru ca nu stie daca o va mai regasi si cand). Copilul este dualist iubind si urand lumea in acelas mod si cu aceasi intensitate pentru ca nu este sigur cum ii va raspunde atunci cand el ii va solicita ajutorul. Drama adultului crescut cu acest tip de atasament este ca au un comportament apropiat/afectuos - distant/uracios si deci tine departe oamenii de el, iar convingerile lui despre lume ii sunt intarite mereu si mereu, facandu-l sa ramana intr-un cerc vicios. Este o personalitate certareata, conflictuala, tinde sa dramatizeze si resimte durerea in mod accentuat.<br />
<b>3.Atasamentul nesigur evitant</b>. Este varianta si mai dramatica a cazului mai sus mentionat, pentru ca mama este inaccesibila. Copilul primeste putina atentie traind intr-un mod dureros lipsit de iubire evitand pe cat posibil durerea legata de refuzul perceput ca urmare al abandonului. Evita contactul emotiv cu mama dar si cu alte persoane. Copilul nesigur evitant ca de altfel si adultul de acelasi tip poate insela aparentele pentru ca se prezinta ca fiind independent si autonom. Nu plange din cauza separarii de mama, accepta cu usurinta persoanele care o inlocuiesc, evita sau ramane indiferent in fata reintalnirii cu mama si isi continua activitatile. In realitate, copilul (si mai tarziu adultul) este o persoana cu foarte mari suferinte, lipsuri emotionale si afective, incapabil sa creeze relatii de orice tip, sa fie iubit sau sa iubeasca. Pentru ca nu stie cum.Experienta interioara a copilului nesigur evitant este acea de a trai intr-un mediu ostil, rece si periculos, in care nu se poate avea incredere in cei din jur si in care trebuie facut efort pentru a gasi sprijin doar in propriile eforturi si puteri. El traieste permanet intr-un mod plin de ura, suspect, nesiguranta si singuratate.<br />
<b>4.Atasamentul dezorganizat</b>. Tipurile de atasament enumerate mai sus sunt principalele tipuri de acest gen. Ele pot varia de la o situatie la alta, in timp, in intensitate, intr-un mos subtil sau din potriva foarte evident. Se pot insa <i>amesteca</i> fara a urmari un criteriu anume sau fara a avea o ordine sau logica, creind astfel o <i>dezordine afectiva , </i>de unde si numele de atasament dezorganizat. Din fericire, acest tip de atasament nu este frecvent, sunt exceptii si se datoreaza unor disfunctii psihice.Drept urmare nu o sa detaliez acest tip de atasament pentru ca ne-am indrepta catre sfera patologica.<br />
<br />
Aceste tipuri de atasament se formeaza in copilaria timpurie si tind sa se formeze ca niste <i>patternuri</i>, niste modele sau scheme ce vor ramane intiparite pentru toata viata.Nu este de nemodificat insa. Adultul, daca isi constientizeaza patternul sau tipul de atasament afectiv il poate schimba(acestia sunt de regula pacientii psihologilor). In plus, copilul poate dezvolta mai multe tipul de atasament cu persoane diferite. Spre exemplu, cu mama se simte <b>sigur</b>, cu tatal<b> nesigur ambivalent</b>, iar cu fratele mai mare <b>nesigur evitant</b>. Putem include si bunici, educatoare, matusi sau alte persoane semnificative(inclusiv un baby-sitter).<br />
Nu pot incheia acest articlo fara a spune ca idealul unui atasament sigur se formeaza intr-o familie stabila in grad de a oferi siguranta, cu o mare adaptabilitate si putere de a depasi situatiile negative. <br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com42tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-58482756160686630842015-03-15T08:55:00.005-07:002015-03-15T08:55:50.726-07:00Importanta povestilor in viata copiilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6C74RqCT6xg0yVbrdqUmGMZvOTXkp2F72y0PgEcSQTCGQ8UoFlyVYm_DbT-3qvff00QGdvmZ8mNqzjnMVAm0dZNOXGISqf0yqr8LCOhy8Gq4hmrZcDKwyBzBfHAAX0wnhEit3wCSWbSyO/s1600/scufita_rosie.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6C74RqCT6xg0yVbrdqUmGMZvOTXkp2F72y0PgEcSQTCGQ8UoFlyVYm_DbT-3qvff00QGdvmZ8mNqzjnMVAm0dZNOXGISqf0yqr8LCOhy8Gq4hmrZcDKwyBzBfHAAX0wnhEit3wCSWbSyO/s1600/scufita_rosie.jpg" height="223" width="320" /></a></div>
<br /> Numeroase studii atesta
faptul ca citirea povestilor copiilor este deosebit de importanta pentru
ca ii ajuta sa gestioneze propriile temeri si dificultati cu care se
confrunta. Cresterea si dezvoltarea celor mici presupune depasirea unor
traume (intarcatul, inceperea gradinitei si deci indepartarea de mama
etc) dar si confruntarea cu cei mari care nu le accepta tot timpul ceea
ce ei cer. <br /> Orice poveste este compusa din 3 parti:<br /> -incep<span class="text_exposed_show">utul
(A fost o data ca niciodata...) care dau impresia celui mic ca orice
eveniment din aceasta poveste s-a intamplat cu muult timp in urma si
deci nu exista riscul ca in prezent sa se intample ceva. Asadar, copilul
este in siguranta si pregatit pentru ce va urma.<br /> -partea de mijloc
in care personajul principal trece printr-o multime de evenimente si
intamplari care mai de care mai dificile dar avand timp la dispozitie sa
le depaseasca dar si sa invete ceva din ele. Este momentul in care
copilul se poate identifica cu personajul si poate trai cu el o parte
din emotiile descrise, dar in deplina siguranta si fara impact in viata
reala. O parte din frustrarile acumulate in decursul zilei ( spre
exemplu cand nu primeste doar el atentie ci si o surioara/fratior, cand
mama nu este disponibila numai pentru el etc) le poate regasi si deci
rezolva in mod simbolic prin intermediul personajului care intalneste
animale feroce si cu care se lupta. Pentru el "dusmanii" din viata reala
( mama, fratiori/surioare) prind viata in povesti si se bate cu ei.<br />
-incheierea si finalul pozitiv. La finalul povestii binele invinge raul
iar personajul nostru impreuna cu cel mic sunt invingatori. Copilul
intelege astfel ca daca o situatie este dificila sau intalnesti persoane
rele, cu rabdare si perseverenta poti depasi obstacolele. Trebuie doar
sa ai curaj si sa incerci.<br /> O data cu citirea povestii, copilul
isi rezolva imaginar o parte din conflictele inconstiente, isi
imagineaza intamplari si isi indeplineste nevoile si fanteziile in mod
simbolic finalizandu-le o data cu personajul. <br /> Povestile,
prezentate in mod magic reusesc sa cucereasca orice copil datorita
limbajului si simplitatii prezentarii lor, dezvoltandu-i creativitatea,
imaginatia, limbajul si de ce nu, placerea pentru carti si citit. In
plus invata lectii de viata pe care le va putea folosi in viata reala
(sa se imprieteneasca cu animale aparent fioroase dar care il pot ajuta
in anumite situatii, sa fie bun si darnic cu cei ce ii cer ajutor pentru
ca la randul lui va fi rasplatit, ca nu este bine sa ai incredere in
oameni aparent gentili pentru ca il pot pacali, invata sa aiba rabdare) <br /> Spor la povesti! </span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com82tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-13123332473229579072015-01-31T15:51:00.000-08:002015-02-01T10:17:22.376-08:00Minciunile adulților în iubire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx1M9N2vAAFxbTPPe5PVc_binjgw20UBMuwZvZ55kPBoCcqOvLLUGDgfXaEfsKEVD5UnfcrqgjM_2swepKzxzv_uW62gtqU0JQoWMSd2e1Cr2bjD6MyxifL8HQsE0bVTqtpyYEVEUt68Bc/s1600/true+or+lie.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx1M9N2vAAFxbTPPe5PVc_binjgw20UBMuwZvZ55kPBoCcqOvLLUGDgfXaEfsKEVD5UnfcrqgjM_2swepKzxzv_uW62gtqU0JQoWMSd2e1Cr2bjD6MyxifL8HQsE0bVTqtpyYEVEUt68Bc/s1600/true+or+lie.jpg" height="218" width="320" /></a></div>
<br />
Nu doar copii mint. Și dacă o fac au și o explicație. În primul rând, nu poate fi vorba despre minciună în cazul copiilor mai mici de 7 ani, pentru că ei încă nu au capacitatea cognitivă de a diferenția minciuna de adevăr. Drept urmare, copii mici <i>fabulează, își imaginează și crează, </i>deci nu mint. Ulterior, când vor înțelege noțiunea de minciună, o vor face dacă se simt amenințați, abuzați sau în pericol cu scopul de autoapărare. Sau au preluat de la părinți acest model de comunicare. Pentru că, DA! și adulți mint. Și nu mint inofensiv, sau pentru că nu înțeleg noțiunea de minciună sau să se apre de pedepsele celor din jur.Ci mint pentru a se apăra de ei înșiși și a proiecta propriile greșeli interioare.<br />
Adultul, în iubire minte cel mai mult și acestea trec uneori neobservate. Minciunile adulților, capătă forme abstracte și greu de deslușit, dar conturul lor este adât de puternic încât par adevărate. Deși îi fac rău, continuă să le folosească și uneori abuzează de ele. Este însă comod pentru că nu îl pune în fața oglinzii, nu se confruntă cu el însuși și nu își asumă propriile responsabilități.<br />
Adultul caută cu sete să fie puternic, caută să facă lucruri mărețe, caută să fie bun în toate. Refuză înfrângerile și maschează în toate modurile pe care le are la îndemână că nu a fost el vinovatul, ci.......................................................................................................................................................... .<br />
Stațiul ca și liniștea sunt uneori un răspuns. Și de cele mai multe ori mai utile decât acele cuvinte care le irosesc sau le spulberă sensul .Liniștea și tăcerea sunt și mai utile decât minciunile care demascează adultul, îl lasă dezgolit de orgoliu și îl poartă înapoi în starea de copil neliniștit, lipsit de apărare și imatur.<br />
În încercarea de a demasca acele mituri vechi de când lumea care par adevărate dar nu sunt verificabile, am găsit în lucrarea unei jurnaliste italiene mici povești de viață ale unor oameni care își scriau întâmplările de viață cu scopul de a fi publicate într-o rubrică ”La Posta del Cuore”-Poșta Inimii. Analizate, micile probleme în iubire, din iubire sau pentru iubire, aveau ceva în comun:erau minciuni, mascări și proiectări ale propriilor temeri. Se pare că modul de gândire al adultului se rezumă la a se îndoi de el însuși dar punând totul pe seama cuiva sau ceva. Am să enumăr câteva din cele mai des întâlnite probleme în iubire, însă ele sunt mai multe.<br />
<b>În această relație nu mai există iubire. </b>Minciună. Mască folosită pentru a justifica celorlalți motivul pentru care nu se mai dorește continuarea relației. Uneori, în relațiile cuplurilor apar evenimente care îi pot îndepărta unul de celălalt și cei doi uită motivul pentru care s-au îndrăgostit. În esență, cum poți demonstra că nu mai există iubire? Sau poate cumva a cere sprijinul partenerului, a-l aprecia, a-i oferi și a cere afecțiune sunt lucruri care s-au demodat?<br />
<b>Această relație a început greșit. </b>După luni sau ani de relație, ți se face dor de începutul dulce și emoțiile simțite atunci. Poți recrea acele momente cu puțin efort și motivație suflecând mâinile și făcând efectiv ceva(așa cum și la începutul relației se întâmpla). Dacă nu, rememorezi cu părere de rău începutul care acum pare absurd și greșit. Minciună. Atracția și motivul inițierii unui cuplu există întotdeauna. Cuplul nu se formează din greșeli, ci din plăcere. Începutul unei relații este un capitol introductiv, dar esența unei cărții, ca și în cuplu, constă în cuprins. Continuarea sau finalul nu țin de început, ci de cum scriem cuprinsul.<br />
<b> Aș fi mai fericit/ă cu altul/a. </b>Cine începe o relație cu scopul precis de a se despărți peste 1 an, cinci, zece? Nimeni. Cine începe o relație cu singuranța că peste un timp va deveni nesatisfăcătoare? Cineva? Nimeni.Ei bine, asumarea unei responsabilități în cuplu cuprinde și această nesiguranță în viitorul cuplului.Formăm un cuplu, dar nu știm ce va fi și cum va fi în viitor. Dar niciodată fericirea cuiva nu depinde de cineva. Este o stare interioară ce o simțim indiferent de ceilalți. Și oricât de rău ne-ar face partenerul, suntem responsabili de continuarea relației. Poți foarte fericit și singur la fel de bine cum poți fi nefericit în cine știe ce altă împrejurare sau context. A încerca să definești fericirea este puțin o pierdere de timp, pentru că este variabilă, delicată și foarte persoanlă. Tocmai de aceea fericirea nu vine o data cu un partener/ă. Cine își schimbă partenerul pentru propria fericire o să cadă din nou în aceași minciună.<br />
<b>Bărbații se tem de femeile puternice, inteligente și independente.</b> Femeile, pentru a justifica distanța pe care și-o țin față de bărbați din teama de a nu fi percepute ca sensibile sau vulnerabile, pun pe seama bărbaților problema. Într-o altă ordine de idei, femeile tind să se devalorizeze cu scopul de a-și facilita găsirea unui partener, iar când îl găsesc continuă să se depersonalizeze. Devin leneșe pentru ele însele, dar mereu promte pentru partener. Greșeala constă în a te comporta ca un preș, dar a te aștepta ca partenerul să te vadă ca un diamant. În ochii celorlalți suntem cea ce exteriorizăm și mai puțin cum ne așteptăm să fim văzuți. Iar dacă într-adevăr bărbații se tem de femeile puternice, este pentru că nu sunt pur și simplu la înălțimea valorii lor. Oare a cui este vina că bărbații percep că femeia este nuputincioasă, iar când aceasta se plictisește să joace rolul de <i>prostuță</i>, devine vulpea cea vicleană? Dacă vă simțiți puternice, inteligente și independente arătați-o de la început.Altfel, ve-ți folosi această minciună mai de vreme sau mai târziu.<br />
<b>Nu banii contează, ci iubirea. </b>Iubirea și banii nu au puncte comune. Dar nici trenul nu merge pe o singură șină și dacă aceastea cumva se intersectează... .Ceea ce este adevărat este că banii influențează viața de zi cu zi a cuplului ca la final să se reflecteze în sentimentele lor. Nu există o rețetă în acest sens. Să fie mai mulți bani, mai puțină iubire sau invers. Poate funcționa oricum. Însă partenerii cu diferențe de statut economic prea mari sunt destinați eșecului. Stilurile și experiențele de viață își vor spune la un moment dat cuvântul. În cazul în care un partener are prea mulți bani, iar celălalt este foarte sărac, iar cuplul este trainic, fie cei doi sunt eroi într-o telenovelă, fie cel din urmă compensează puternic cu ceva sau promite să îl ajungă din urmă. Doar în laboratoarele de fizică poli opuși se atrag.În viața de zi cu zi poli opuși rămân opuși.<br />
<b>Timpul vindecă tot, mai ales în iubire. </b>Minciună. Este ca și când ai vrea să gătești o ciorbă și te aștepți să fie sărată fără ca tu să fi pus sare, vrei să fie de zarzavaturi fără să le toci mărunt și să le adaugi.Dincolo de acest exemplu,noțiunea de timp a fost îndelung dezbătută de mulți filosofi. Ceea ce se înțelege din <i>încâlcitele</i> lor idei nu are prea multe legături cu această minciună spusă în vânt. În realitate, timpul nu are niciun impact direct asupra niciunui obiect solid din acest Univers. În iubire nici atât. Dacă ieri aveai un anume sentiment de dragoste pentru o persoană iar azi nu, asta se întâmplă datorită propriilor reflecții asupra faptului, timpul...a fost doar martor. În viața de zi cu zi, experiențele trăite te transformă, la fel și perspectiva asupra partenerului și a iubirii. Daca în iubire este cineva care schimbă ceva ești tu...sau partenerul.<br />
<b>În iubire și în cuplu nu trebuie să existe secrete. </b>Noi oamenii iubim în mai multe moduri. Într-un fel ne iubim sora/fratele, într-un fel bunicii, părinții, partenerul și proprii noștri copii. Față de fiecare ne comportăm relativ divers (în literatura de specialitate se numesc ”măști sociale”) și cu fiecare vorbim anumite lucruri adaptate tipului de relație. Câți dintre voi vorbiți cu părinții sau copii voștri despre sexul cu partenerul? Asta înseamnă că îi mințiți? Nu. Ideea în sine este o minciună conform căreia în iubire și în cuplu nu există secrete. Ne mințim pe noi înșine, pentru acest fapt este imposibil de verificat. Nimeni nu se cunoaște pe el însuși în profonditate și deci nu îi poate cere celuilalt să se descopere și de cel mai intim aspect pentru a-și înștiința partenerul. În plus, oamenii se schimbă de-a lungul timpului și asta nu vine mereu comunicat. Când există dubiul unui fapt grav ce periclitează relația de cuplu, i se poate cere partenerului să dezvăluie dacă are ceva de spus sau ascuns. În rest, lăsați spațiu intim iubirii. Micile Secretele fac parte din ea. <br />
<b>Dacă partenerul te iubește cu adevărat nu te refuză niciodată și te urmează oriunde. </b>Asta da minciună. Oare iubirea trebuie pusă la probă? Iar oamenii pentru a demonstra iubirea trebuie să devină umbra celui pe care îl iubesc? Hmm...dacă în realitate a-ți fi puși în situația de a demonstra această idee, a-ți fi foarte dezamăgiți. Dar pentru a salva aparențele unei relații unii oameni recurg la acest compromis:nu refuză partenerului nimic și îl urmează întocmai ( mă refer aici la <i>urmat</i> atât în sens psihologic cât și fizic). Dar în felul acesta se deluzionează singuri. Este greu să fi curajos și să admiți că nu ești de acord cu ceva, că nu vrei să faci acel lucru sau altul, că nu vrei să urmezi partenerul. Pentru că dincolo de iubirea pe care o purtăm partenerului avem personalitatea noastră și propriile noastre nevoi de satisfăcut. Nu este dovadă de egoism să admitem că nu împărțim aceleași idei cu cel pe care îl iubim. Este uman. Iubirea nu este despre câte <i>Da-uri</i> îi spunem partenerului.<br />
<b>Bărbații vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus. </b>Minciună spusă pentru a găsi un țap ispășitor. Atât femeile cât și bărbații vin de pe aceași planetă. Și vorbesc o limbă comună. Când o persoană ajunge în stadiul de a spune această frază, este clar în conflict cu ea însăși. Sau poate nu a găsit partenerul cu care să poată avea o uniune solidă și să formeze un cuplu liniștit. Deși vorbim aceași limbă, comunicăm relativ divers la nivel non-verbal, utilizând scheme preluate din familiile noastre. Când doi oameni se întâlnesc diferențele pot crea dificultăți în a se înțelege pentru că fiecare este diferit. Dar în orice caz de pe aceași planetă. <br />
<b>După o dezamăgire în dragoste, , nu mai poți avea încredere în iubire. </b>Nu toate relațiile sunt fericite. Este normal unele să se termine urât și să suferi din dragoste și este adevărat că fiecare relație te schimbă și fiecare partener lasă urme în suflet. Însă este mare minciuna când spui că nu mai poți iubi niciodată. Pentru că efectiv nu este așa. Te poți feri voit să mai întâlnești pe cineva o perioadă, dar nu poți rămâne ascuns o viață. Poți avea relații de scurtă durată înainte să se instaleze intimitatea și să începi să iubești până când te vei vindeca și o vei putea-o lua de la capăt. Dar teama aceasta mare de a te re-îndrăgosti și teama de a nu sfârși la fel ca prima dată te oprește în loc. Sufletul nostru se curăță după orice greutate și suferință ori de câte ori vrem noi. Dacă înțelegi că în iubire se mai și pierde, dar se și câștigă atunci te asigur că îți vei demonta această idee care nu își găsește locul decât printre mituri și minciuni. <br />
<br />
Acestea sunt doar câteva dintre minciunile nevinovate ale adultului îndrăgostit, care neștiind ce să facă cu ale sale sentimente și fără a le recunoaște ca aparținându-i, le pune în seama vecinului. Ceea ce este neobișnuit este că pretinde sinceritate și crede că își clădește viața pe bazele ei. Cunoașterea de sine profundă, recunoașterea și asumarea responsabilităților șterg negreșit toate minciunile. Dar nu-i așa că ne vedem propriile greșeli în celalalt mai ușor decât le vedem în noi?<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-30418732054749779232015-01-18T14:26:00.001-08:002015-01-18T14:26:44.484-08:00Familia traditionala <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMTIk7pLFulTzjcrBhp68NgGNsNG9UxaujZuq868wdIR4JW7MOjlGGLagF39N83N7ceY3HGNe0WO7h64YfAQJXUYTVB2fcMYAOLezChqThQgLWooEHv2rr5h6vGQIm8E4LHp1wacg35fhK/s1600/family-silhouette.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMTIk7pLFulTzjcrBhp68NgGNsNG9UxaujZuq868wdIR4JW7MOjlGGLagF39N83N7ceY3HGNe0WO7h64YfAQJXUYTVB2fcMYAOLezChqThQgLWooEHv2rr5h6vGQIm8E4LHp1wacg35fhK/s1600/family-silhouette.jpg" height="149" width="200" /></a></div>
Bert Hellinger a fost primul psiholog care s-a ocupat de sistelul relațional familial și care a dezvoltat teorii despre construcția familiei și ordinea ierarhică sănătoasă dintr-o familie.<br />
Bazele acestei idei provin din timpul celui de-al doilea război mondial, când bărbații erau obligați să părăseasca familia și să meargă pe câmpul de luptă. Cum familia rămânea brusc fără un membru, aceștia trebuiau să se reorganizeze pentru a supraviețui și nu de puține ori să dea un nou format familiei câtă vreme mulți dintre bărbați nu se mai întorceau acasă niciodată. Femeile rămase acasă, trebuiau să preia locul soților și din figura maternă deveneau dintr-o dată și o figură paternă, doar că se crea o confuzie în mintea copiilor care nu știau cum să își reprezinte sistemul familial. În unele cazuri, pentru că mamele aveau prea multe responsabilități, cereau de la primul copil/sau primul băiat să ia locul tatălui plecat. Așadar, din locul de copil, copilul trecea în locul adulților fără să aibă maturizarea necesară pentru a ocupa acest post.<br />
<br />
Ordinea sănătoasă în familie este de departe cea în care bărbatul este pe primul loc, el conduce și își hrănește și protejează soția și copii.Femeia îl urmează atât în ierarhie cât și in acțiunile și deciziile pe care bărbatul le ia. Apoi copii, care la rândul lor sunt importanți ierarhic în funcție de momentul nașterii lor (Fig.1).<br />
Încă de pe vremea când oamenii trăiau în peșteri sau case improvizate, această ordine a favorizat evoluția omenirii, supraviețuirea și perpetuarea speciei. Natura a înzestrat și ea omul astfel încât să le fie ușor să se unească și să dea sens vieții. Pe bărbat l-a făcut puternic fizic pentru <i>a captura</i> hrana, tacit pentru a-și construi un plan de atac, cu o viziune și raprezentare spațiale superioare astfel încât să obțină hrana necesară, greu adaptabil la schimbări și mutări care îi permiteau însă să rămână stabil într-un loc pe care să îl cunoască bine, manualitate și dexteritate. <br />
*********************************<br />
Să luăm un exemplu: oamenii din timpurile străvechi locuiau în peșteri. Bărbatul, care cunoștea locul și pericolele, pleca la vânat. O bună orientare în spațiu îl ajutau să recunoască locurile, o bună viziune să vâneze un animal de dimensiuni direct proporționale cu numărul membrilor familiei sale dar și un animal comestibil și sănătos. Bărbatul trebuia să vorbească puțin pentru a nu face zgomot și să piardă vânatul și să urmărească cu privirea îndelung (tocmai de aceea bărbații se uită îndelung după fete :) ). Acasă, femeia rămânea să aibă grijă de copii, să gospodărească și să asigure bunul mers al casei. De aceea, femeia este sensibilă, firavă, adaptabilă la mediul în care bărbatul ei o aduce, vorbăreață ( trebuia să învețe copii diverse lucruri) dar și ageră la minte pentru a îmbina puținele obiecte de care dispunea cu care să creeze <i>un cămin </i>confortabil pentru bărbatul întors acasă, dar și protector pentru copii. Acest șablon este unul primar și extrem de simplu, dar evidențiează formula tradițională unei familii. Acesta se aplică și astăzi, iar acolo unde nu se potrivește întocmai apar disfuncții și dezordini. Deși ne considerăm evoluați și mult mai inteligenți decât strămoșii noștri, suntem prinși în propriile capcane cu repercursiuni grave asupra sănătății noastre psihice și fizice.<br />
********** <br />
<br />
Un prim aspect de bază într-o familie este cel conform căruia<b> părinții oferă, iar copii primesc. </b>Niciodată invers, decât dacă părinții cer și au într-adevăr nevoie ( de regulă când părinții sunt bătrâni au nevoie de ajutor și le trebuie oferit). Părinții oferă hrană, protecție, iubire, afecțiune, siguranță iar copii primesc necondiționat. Uneori se întâmplă ca părinții fie să ceară ceva în schimbul celor oferite fie să ceară înainte să ofere. Nu este firesc, este o dezordine familiară și nu ajută sistemul în care sunt să fie unul sănătos și proprice pentru dezvoltarea și maturizarea copiilor. De regulă, părinții care cer de la proprii copii au propriile lor carențe. Copii trebuie să se opună și să ceară să rămână pe postul de copii, respectând ierarhia.<br />
<br />
Un alt aspect este cel în care femeia stă în stânga bărbatului, iar în stânga ei copii. În acest sistem, ordinea este respectată, ierarhia este corectă iar familia este funcțională(Fig.1).Fiecare își va cunoaște rolul și ce are de făcut, având toate șansele să fie fericiți. Când ordinea dintre soți se schimbă, bărbatul este și se simte în pericol, pentru că autoritatea sa este încălcată. Ea ar trebui să realizeze ceea ce face bărbatul (vezi exp de mai sus) dar fizic nu îi este permis). El ar trebui să aibe grijă de copii, să îi îngrijească să îi hrănească și să se ocupe de educația lor, lucru care nu îi vine mânușă pentru că nu este înzestrat cu acele calități necesare.(Fig.2). Ceea ce rezultă este un amestec de autorități, lipsă de respect, copiilor nu le sunt transmise valori de viață și nici modele de comportament care să îi ajute la maturizarea lor. <br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp6pWxXAKWP6iE-yYd1Oo7WcHwrx59mi8TeaQrVGumnnlgMb4ctxi6WCvfJaKtkayYTPFNRf8c3Rc2Ya1Sh_OxTwlbhHYx40jLTyenK4anhapxpxdVttYVESCQYO5WbnD7pKftXDB5b-AN/s1600/SimpsonsCouch1.gif" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp6pWxXAKWP6iE-yYd1Oo7WcHwrx59mi8TeaQrVGumnnlgMb4ctxi6WCvfJaKtkayYTPFNRf8c3Rc2Ya1Sh_OxTwlbhHYx40jLTyenK4anhapxpxdVttYVESCQYO5WbnD7pKftXDB5b-AN/s1600/SimpsonsCouch1.gif" height="165" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fig.1</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcVOvIP_D4PPMqTrg5MLRgAJm84eGyzdOle4X91Ib9smecCiLlbMWvxNYGUSAq7oDoJNpvQ57v9mTFLKhAFHKP8eZFslUWAZDT2Yb21wClularyh1nzwotcuUZTHPehO3D0cvMiX__iqGh/s1600/simpson__1_.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcVOvIP_D4PPMqTrg5MLRgAJm84eGyzdOle4X91Ib9smecCiLlbMWvxNYGUSAq7oDoJNpvQ57v9mTFLKhAFHKP8eZFslUWAZDT2Yb21wClularyh1nzwotcuUZTHPehO3D0cvMiX__iqGh/s1600/simpson__1_.jpg" height="147" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fig.2</td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"> </td></tr>
</tbody></table>
<br />
În cele mai multe cazuri, bărbatul care nu are postul cuvenit, va fi un soț și un tată absent (chiar dacă locuiesc împreună), nu se implică în viața de familie, poate dezvolta o dependență(alcool, droguri, jocuri de noroc), va lipsi destul de mult de acasă (dese întâlniri cu prietenii, cluburi, activități sportive sau se va implica peste măsură la servici). Și femeia care ia locul bărbatului își modifică comportamentul. Ea va deveni mai dură (își pierde din instinctele materne), autoritară, va lipsi din viața copiilor pentru că în cele ma multe cazuri va trebui să facă și activitățile soțului dar și ale ei de mamă si femeie). Poate deveni frecvent tristă, negativistă, lipsită de timp pentru ea și copii, se va simți o victimă și neajutorată. Copii crescuți într-un astfel de sistem familiar sunt foarte afectați, dezorientați, își vor reprezenta greșit lumea pentru că ei o percep distorsionată. Cel mai probabil vor copia acest model pentru că li se pare normal și firesc. Pe plan emoțional nu sunt suficient dezvoltați și vor rămâne imaturi și lipsiți de voință chiar și la vârsta adultă. Nu excelează în creativitate, ci vor prefera să rămână mediocrii. Se tem de schimbări pentru că au stimă de sine scăzută, fără încredere în ei dar și în ceilalți. <br />
O categorie aparte o reprezintă familiile în care copilul, preia rolul unui părinte (pornind de la modelul familiilor din timul celui de-al doilea război mondial). Fig 3 și Fig.4 reprezintă (am ales imagini amuzante dar semnificative ) modul în care membrii familiei sunt nefericiți iar sistemul familial nu doar că nu este funcțional, dar este periculos și dăunător.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi317wtO9itGNqWcnLOv5jYoC-EY4IPDT9EJrn4M8IB_pG9zBZJYQ3FhD6WbxVorpC487K25pNGM7yhCPi_KhvlvJZ8aurLRSijFzuBHAtmcJrATIEwSd3ZByjNrIyFDfeD1Hp32ruR4CUR/s1600/SimpsonsCouch2.gif" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi317wtO9itGNqWcnLOv5jYoC-EY4IPDT9EJrn4M8IB_pG9zBZJYQ3FhD6WbxVorpC487K25pNGM7yhCPi_KhvlvJZ8aurLRSijFzuBHAtmcJrATIEwSd3ZByjNrIyFDfeD1Hp32ruR4CUR/s1600/SimpsonsCouch2.gif" height="145" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fig.3</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiquiUjxbk8cLtELJYtxniUm3X0b8cloMjCrxQttvStWLbnt53HEU5-YfJjeR8WBdK0MXyD_RBMUga8Nz6zGGai3kKAwSkwz2N_x0vdcoxZkbJLwFoq6ew0NG4c1xyt8PH32dE8q9oBaNEO/s1600/sim.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiquiUjxbk8cLtELJYtxniUm3X0b8cloMjCrxQttvStWLbnt53HEU5-YfJjeR8WBdK0MXyD_RBMUga8Nz6zGGai3kKAwSkwz2N_x0vdcoxZkbJLwFoq6ew0NG4c1xyt8PH32dE8q9oBaNEO/s1600/sim.jpg" height="130" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fig.4</td></tr>
</tbody></table>
Acest lucru se întâmplă în familii unde tatăl este absent(atât fizic cât și psihologic) iar mama cere ajutorul unui copil pentru a prelua responsabilitățile fie ale tatălui fie ale ei, deși ea ar trebui să lase locul copiilor în ierarhie și să ceră ajutorul unui alt adult, dacă tatăl chiar nu este prezent. Sunt familii din tipologia exemplului de mai sus, sau unde unul dintre părinți a decedat, sau în urma unui divorț. <br />
Copilul, care este imatur, nedezvoltat emoțional și fizic, face lucruri mai mari decât poate și înțelege. Evident că le face rău(chiar dacă intențiile sunt bune)și întreg sistemul este afectat. În primul rând, va suferi el pentru că este privat de atenție, afecțiune și protecție din partea părinților. Vor suferi părinții pentru că nu își vor permite să se impună, să conducă și să fie adulți, ci se vor transforma în copii care așteaptă de la proprii copii rezolvarea situațiilor. Și vor suferi și ceilalți frați pentru că vor intra în conflict cu fratele/sora care a devenit brusc mamă/tată și a cărui autoritate nu o pot respecta ceea ce va declanșa conflicte.<br />
Părinții vor oferii tot ce pot copiilor lor, dar<u> nu pot oferi</u> responsabilitățile lor, suferințele, obligațiile, problemele sau datoriile. Copii, pentru că își iubesc nespus părinții, se vor oferi să îi ajute și le vor prelua din greutăți cu scopul bine intenționat de a-i ajuta și de a-i vedea fericiți, dar din imaturitatea acțiunilor lor rezultă o dezordine greu de controlat. Când vor fi mari și adulți, vor avea o scăzută încredere în ei înșiși, nu vor putea avea relații stabile, vor prelua și transmite acelaș model familial în care au crescut și copiilor lor, vor fi agresivi și lipsiți de repere, instabili emoțional. Cel mai probabil, în timpul adolescenșei vor abuza de droguri, alcool sau jocuri de noroc pentru a mai detensiona din presiunea pe care o resimt. Foarte posibil vor avea comportamente antisociale cu ajutorul cărora nu doresc să facă rău, ci vor cere disperați ajutor, atenție și afecțiune.<br />
Un alt exemplu este cel al familiei divizate, în care copii, sesizând probleme dintre părinți, încearcă să îi unească și să îi țină împreună, punându-se între ei (Fig.5).<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHS3gT8lZDIsKFeUAm1uQS1mvn38-JFCGLSHGLvg0KK5NQs7gkBbqX4TbN1zU-z1-dYeFLu7cGORcAVuY1NqanNtyRfJj1MpW1_AJT2YIESO2baDUa-IKpqfcS1x1cQqWiFQCxaPA-Q_3y/s1600/os_simpsons_no_sofa.gif" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHS3gT8lZDIsKFeUAm1uQS1mvn38-JFCGLSHGLvg0KK5NQs7gkBbqX4TbN1zU-z1-dYeFLu7cGORcAVuY1NqanNtyRfJj1MpW1_AJT2YIESO2baDUa-IKpqfcS1x1cQqWiFQCxaPA-Q_3y/s1600/os_simpsons_no_sofa.gif" height="188" width="200" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fig.5</td></tr>
</tbody></table>
Copilul, din nou trece din poziția sa corectă din ierarhie și nu lasă adulților probleme. Este adevărat că el își dorește ambii părinți împreună și alături, dar acestea nu sunt responsabilitățile lui. Cel mai grav este, când nu copii decid asta, ci părinții, care în mod inconștient cer ajutor copiilor să le salveze relația de cuplu. Acești copii de obicei unici la părinți,cresc imaturi, urmând tipologia bufonilor(mereu amuzanți, zambăreți,glumeți, încercând să te facă să uiți de griji și probleme). În cazul familiilor cu cel puțin doi copii, acest eveniment marcant îi va separa și îi va întoarce unul împotriva celuilalt, iar părinții vor atrage de partea lor câte un copil pe care îl vor folosi ca armă și apărare. Acești copii vor crește în spirit competițional, se vor amesteca mereu în problemele celorlalți (vezi <a href="http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2013/05/pacificatorul-persoana-din-mijlocul.html" target="_blank">Pacificatorul-persoana din mijlocul problemelor</a> ), vor vedea viața în alb și negru, nehotărâți.<br />
<br />
Copii trebuie să se diferențieze de părinți și să recunoască propriile lor limite, drepturi și responsabilități. Aceasta este adevărata iubire și adevăratul respect dintre membrii ei. Probleme și dificultăți există în mai toate familiile, dar ele vor trebui rezolvate de adulți fără a-i ridica la nivelul prea înalte. Vor avea timp când vor fi la rândul lor adulți (asta dacă nu cumva, paradoxal, părinții se vor trezi să devină părinți când copii le sunt deja adulți și le vor dicta ce trebuie să facă, încercând simbolic, să recupereze timpul pierdut). <br />
Pentru că, cele mai multe despărțiri sau probleme din interiorul familiilor este datorat dezordinii sistemului însuși, îți propun o reflecție asupra familiei de origine sau celei formate de tine. Te ajută să identifici dacă te încadrezi în unul din exemplele oferite și îți oferă o prospectivă și un punct de plecare pentru ați re-aranja viața. Mult succes!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com35tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-53763478178941823402015-01-18T10:59:00.000-08:002015-01-18T10:59:08.783-08:00Personalitatea pasiv-agresiva (negativista) <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLfUoQCfXoTlJMlH9fx2Nbzt9SOUiRRdCWN65cqm0ZAF1owSHPJFsvlWXMaew7N75xD-WroDECQz06Xrk0b1fkdd5eWTRQl_a6hJhX5xDrIF5HURxGCD15ljr-3FPvyAelWLROhOV0X_Bl/s1600/poze_triste_1-300x298%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLfUoQCfXoTlJMlH9fx2Nbzt9SOUiRRdCWN65cqm0ZAF1owSHPJFsvlWXMaew7N75xD-WroDECQz06Xrk0b1fkdd5eWTRQl_a6hJhX5xDrIF5HURxGCD15ljr-3FPvyAelWLROhOV0X_Bl/s1600/poze_triste_1-300x298%5B1%5D.jpg" height="198" width="200" /></a></div>
<br />
Personalitatea pasiv-agresivă sau negativistă își arată ostilitatea față de toți cei din jurul lui. Este o tipologie tot mai întâlnită în zilele noastre pentru că la conturarea acestei personalități stau familiile destrămate, părinți care își petrec foarte puțin timp cu copii, criticile și umilințele din partea persoanelor adulte,lipsa afectivității. Și societatea are partea ei de vina pentru că este tot mai puțin tolerantă la greșeli, nu oferă loc și persoanelor mediocre și nu încurajează creativitatea, nu ajută oamenii să își găsească locul în lume și astfel se simt inutili.<br />
Aparent, personalitatea pasiv-agresivă, este gentilă, maleabilă, însă în realitate refuză orice sugeriment. Are o agresivitate pasivă transmisă nu prin violență cât prin atitutdine și comportment.<br />
<br />
<br />
Personalitățile pasiv-agresive suscită în cei din jurul lor sentimente de neliniște și furie făcându-le să se simtă inutile, vinovate și inferioare. Este artist în a crea confuzii, nu exprimă niciodată ceea ce simte și nu este în concordanță cu propriul comportament și atitudine. Poate spune un lucru însă se comportă diferit. Când i se atrage atenția asupra acestui fapt devine irascibil și poate întoarce spatele și pleca.<br />
<br />
După o întâlnire cu o astfel de persoană te poți simți fără puteri, vlăguit, vinovat, secătuit. Asta pentru că o conversație cu o personalitate pasiv-agresivă este aproape fără sens, te învinovățește fără să fi făcut nimic și orice ai spune nu este adevărat, valoros, important. Orice ai face sau spune este întors împotriva ta. Și toate acestea fără să îți spună ceva direct, ci mai degraba suscită un amalgam de emoții și confuzie. Mai mult decât atât, vorbește de alte persoane <i>pe la spate</i> și nu se va feri să vorbească și de tine când nu sunteți împreună.<br />
<br />
<br />
În spatele acestor caracteristici, personalitatea pasiv-agresivă percepe oamenii ca fiind amenințători și își dezvoltă această latură cu care se apără pentru că are așteptări iraționale. Vede viața în manieră negativistă și consideră că felul său de a fi se datorează lumii exterioare. De obicei, aceste persoane simt un puternic sens de incompetență și deci opune rezistență când trebuie să treacă la acțiune, evitând astfel eventuale eșecuri. Preferă să delegheze și să dirijeze acțiunile altora <i>trăind </i>prin succesurile și realizările altora, pe care nu de puține ori și le atribuie. Așadar devine dependent de ceilalți și pentru că simte o permanentă stare de anxietate nu se adresează direct, ci indirect lăsând mult loc interpretărilor.<br />
<br />
În alternativă, comunică deseori ironic, critic și fără precizări. Se victimizează și consideră că nu este iubit și apreciat. Face rar complimente și le face pe un ton negativist, sau critică pe un ton amuzant. Lipsa de coerență și de precizări îi permite să se disculpe în cazul în care este acuzat de ceva folosind adesea fraze precum ”Nu am fost înțeles bine”<br />
<br />
În aparență comportamentul pasiv este o iluzie pentru că doar îl ajută să își pună în aplicare planul sau scenariul, important fiind modul agresiv de a se comporta cu ceilalți. De aici și numele de pasiv-agresiv (este o agresivitate nemanifestată prin violență fizică ci tacit).<br />
<br />
În formula descrisă mai sus se încadrează puține persoane. În general, persoanele de tip pasiv-agresit au mult mai puține caracteristici decât cele enumerate, dar nu le face mai ușor de tolerat. Sunt persoane ce pot avea un trecut trist sau pot avea un început de boală psihică (se pot adresa specialiștilor psihologi, psihoterapeuți). Dacă ați identificat în cercul de prieteni și cunoștințe astfel de persoane hotărâți ce doriți să faceți în relație cu el, asta până nu deveniți simili. Fermitatea și hotărârea vă vor ajuta cel mai mult. Pasiv-agresivulului nu îi plac persoanele care nu intră în jocul lor. O data ce și-au dat seama de acest lucru, vor pleca singuri.<br />
<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-71779857991939135392014-10-04T06:29:00.000-07:002014-10-04T06:30:53.382-07:00Catre viitor cu o stare de bine... <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnON3q7mKEYyEzba9x0FzyQ2Ug3yR0K1lzWRHFll_mx0ACs1yXZFgh60noYaYTpYe9Lz-NSzm85xNoqXWrOQQPi6qihzZPTZbHZG0DA6r8EAkhEloaWzHQ1eGcV4rQLv9pG84NSVp3VFar/s1600/(a_id%3D3990)img1%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" closure_lm_35803="null" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnON3q7mKEYyEzba9x0FzyQ2Ug3yR0K1lzWRHFll_mx0ACs1yXZFgh60noYaYTpYe9Lz-NSzm85xNoqXWrOQQPi6qihzZPTZbHZG0DA6r8EAkhEloaWzHQ1eGcV4rQLv9pG84NSVp3VFar/s1600/(a_id%3D3990)img1%5B1%5D.jpg" fua="true" height="200" width="173" /></a></div>
Viața cotidiană ne pune zilnic la grea încercare și ni se cere să fim tot mai în formă și pregătiți pentru noi și dificile provocări. Recent, societatea a fost denumită ”junglă” unde toți se luptă să căștige și unde nimeni nu ține seama de celălalt. În realitate, lucuruile nu stau chiar așa. Provocările sunt într-adevăr uriașe dar nimic nu poate fi exagerat decât dacă noi permitem acest lucru. Sunt nenumărate tehnici de relaxare( yoga), avem nenumărate mijloace de a depăși frustrările și greutățile(sport, cursuri de dans,pictură, teatru), iar speialiștii sunt la tot pasul( psihologi, consilieri). Însă mici trucuri există și pentru acasă, făcute în liniște și tihnă, fără costuri materiale. E nevoie de bunăvoință și...cam atât.<br />
Gary Dougles a propus câteva trucuri cu ajutorul cărora poți îmbunătății calitatea vieții și de ce nu a sănătății. El a realizat un set de 9 <span style="color: black;">întrebări pe care mie îmi place să le denumesc ”întrebări către un viitor cu o stare de bine...”. </span><br />
Le denumesc așa pentru că aceste întrebări te ajută să iei contact cu prezentul și mai mult decât atât să te ”vezi” pe tine însuți, să te înțelegi și să te cunoști mai bine astfel încât să ști ce decizii să iei, cum să acționezi și de ce nu, cum să te comporți în anumite circumstanțe. <br />
<br />
<strong>Cum se face?</strong><br />
<br />
<strong> </strong>Începe prin a înțelege că aceste întrebări au scopul și beneficiul de a structura și împrospăta Eul. Este util să le citești pe toate și să îți răspunzi imediat, dar este bine și dacă răspunzi pe rând la fiecare întrebare in decursul unei zi/săptămâni/luni. Totul depinde de tine și de timpul pe care dorești să ți-l acorzi, dar și de rapiditatea cu care reușești să le ”decodifici<span style="color: #cc0000;">”.</span><br />
<br />
<span style="color: #cc0000;"> 1. Dacă în viața mea mă orientez către o stare de bine prin intermediul bucuriei, încrederii, determinării, serenității, libertății, iubirii...atunci în corpul meu simt....</span><br />
<br />
<span style="color: #351c75;">2. Ce anume gând mă face să am o stare de bine și să zâmbesc?...</span><br />
<br />
<span style="color: #38761d;">3. Ce cred că sunt eu și ce doresc să fiu pe viitor?...</span><br />
<br />
<span style="color: #741b47;">4. Așa cum sunt eu acum, cum poate fi mai bine de atât?...</span><br />
<br />
<span style="color: #990000;">5. Ce este bine/bun în acest prezent iar eu nu pot să văd?</span><br />
<br />
<span style="color: #3d85c6;">6. Ce energie, spațiu și conștiință este în corpul meu care să îmi permită să am o stare de bine?</span><br />
<br />
<span style="color: #7f6000;">7. Acest nou Eu care sunt acum, dacă îmi oferăposibilitatea de a face ceva grandios și evolutiv, ce ar fi?...</span><br />
<br />
<span style="color: #cc0000;">8. Cum trebuie să mă (re)gândesc la mine acum?</span><br />
<br />
<span style="color: #0c343d;">9. Ce trebuie să fac pentru ca toate planurile mele să se manifeste?</span><br />
<br />
<br />
<span style="color: black;"> De la aceste întrebări pot deriva multe altele până să răspunzi la întrebarea de bază. Așadar, lasă imaginația și creativitatea să zburde. Poți scrie răspunsurile, sau le poți ”spune” în gândul tău.Acordă timp fiecărei întrebări. Întorcându-te către tine, către Eul și Sinele tău, către locul cel mai ascuns din tine și poți să te descoperi așa cum nu credeai vreodată că ești și să scoți la lumină o parte din tine ce te poate schimba extraordinar de mult.Cu toții suntem frumoși și nemaipomeniți. Noi oamenii, nu suntem niște simple animale care doar își satisfac nevoile de bază. Avem gânduri, ambiții și idei. Mereu avem câte ceva de schimbat la noi, când de fapt schimbarea suntem chiar noi și se gașeste în inima noastră. </span><br />
<span style="color: black;">Mult succes! </span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-74097268829549323092014-07-09T03:10:00.000-07:002014-07-09T03:10:02.738-07:00Mecanisme de deformare a informatiei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjGD3-HIP_U2zV2NDKDnIkblGspxz7r-3Ft-TNQG0WDSvjk1TvcOFO18NGy0ZyTdO0ZICozZyWGpHiPmEddx4AdpfvndmNrEXb6Kxje37PDSNKY_mJfLBXhctddFQhWDRhp4sIZKUW3A51/s1600/slide-18105-250689-large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjGD3-HIP_U2zV2NDKDnIkblGspxz7r-3Ft-TNQG0WDSvjk1TvcOFO18NGy0ZyTdO0ZICozZyWGpHiPmEddx4AdpfvndmNrEXb6Kxje37PDSNKY_mJfLBXhctddFQhWDRhp4sIZKUW3A51/s1600/slide-18105-250689-large.jpg" height="145" width="200" /></a></div>
<span class="userContent"><br /> <br />
Poate te-ai intrebat de ce uneori, dupa ce ai luat decizii aparent
corecte, ai dat gres;ei bine, se intampla asta dupa ce, adesea,
deciziile pe care initial le-ai considerat corecte, au avut la baza nis<span class="text_exposed_show">te
mecanisme de deformare a informatiei. Psihologia cognitiva, care
studieaza procesele de insusire a cunostintelor despre lumea exterioara
si modul de prelucrare a acestora, a pus bazele unui studiu din care au
rezultat anumite tulburari ale functiilor gandirii logice care
corespund unor erori de judecata. Acestea te vor impiedica sa evaluezi
100% obiectiv o situatie si drept urmare nici interpretarea ei nu va fi
`curata`. Iata cateva dintre aceste mecanisme: Inferenta arbitrara(tragi
unele concluzii fara nicio proba).Suprageneralizarea(pornind de la un
fapt unic iti imaginezi consecinte generale). Personalizarea(exagerezi
importanta unor legaturi dintre tine si o situatie nefavorabila).
Maximalizarea si Minimalizarea(dai o importanta mai mare evenimentelor
negative si o importanta minora celor pozitive). Selectia arbitrara(te
concentrezi pe lucruri marunte si neglijezi pe cele cu adevarat
importante). Catastrofismul(rationamentul unei situatii este dus la
extrem si nu iei in considerare si alte posibilitati cu impact mai mic).<br />
Aceste greseli de judecata le facem zilnic fara sa fim constienti
de ele. Pe unele le folosim mai des pe altele mai rar sau deloc. Nu sunt
un pericol decat in masura in care aceste mecanisme impiedica bunul
curs al lucrurilor. <br /> Tu, pe care le-ai identificat ca apartinandu-ti?</span></span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-45235507815321528332014-06-16T15:04:00.000-07:002014-06-16T15:04:51.847-07:00Ce spui de fapt când spui ”Nu” ? <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTQMhe8kz_lM-4pwkEd3d-yOeN7XRMCVPEbl3iTSertgpsZcqhlxGnqNUtJuCCfc93Hq-qtGdXAkez5IGgkl54CWcPkQVUDx1NisqPuRfk-mUjhl-5lm8xAhoII9dZtObqd8s82iVa6GeA/s1600/NWP_120905_0041.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTQMhe8kz_lM-4pwkEd3d-yOeN7XRMCVPEbl3iTSertgpsZcqhlxGnqNUtJuCCfc93Hq-qtGdXAkez5IGgkl54CWcPkQVUDx1NisqPuRfk-mUjhl-5lm8xAhoII9dZtObqd8s82iVa6GeA/s1600/NWP_120905_0041.jpg" /></a></div>
<br />
Te-ai gândit vreodată ce spui de fapt după ce spui Nu? Care sunt urmările unui Da, deși nu vroiai să spui, dar nu ai avut curajul să o faci? Ei bine, sunt mult de spus despre ce înseamnă când spui Nu, deși majoritatea oamenilor consideră că refuzul aduce conflicte, rănește oamenii și te fac neplăcut și respins. Teama de a nu fi plăcut și cooperant te aruncă în vârtejul unui Da, ce din partea ta este cu intenții bune, însă, pentru că nu ți l-ai dorit ca răspuns te pun în situații stânjenitoare. De câte ori nu ai acceptat un favor pe moment pentru ca în secunda doi să născocești minciuni pentru a refuza ceea ce tocmai ai acceptat? Și pentru ați susține minciuna mai adaugi alte câteva ca apoi să eviți persoana pentru că nu mai ști exact ce i-ai spus sau pentru că nu mai ști pur și simplu ce să mai spui?Presupun ca răspunsul este: ”de neumărate ori”. Dacă am intuit bine, atunci acest articol îți este dedicat și ție. Pentru că dacă ai reuși să îndrăznești să spui Nu, ai vedea ceea ce spune acest răspuns despre tine! <br />
<br />
Este oare greu să spunem ”Nu” atunci când cineva ne cere o favoare? Ai tinde să spui..Nu! Însă Da! Este greu să spunem <i>Nu </i>și majoritatea oamenilor optează pentru a minți, a găsi alternative, a fugi, a subtitui sau a da vina pe celălalt. De câte ori nu te-a rugat o prietenă să ieși cu ea la o cafea în timp ce tu vroiai să rămâi acasă să vezi un film, sau mama ta care îți cere să o duci cu mașina acasă pentru că fie plouă fie este prea cald, iar tu aveai nevoie să te odihnești? Sau de câte ori o colegă de serviciu nu ți-a cerut să dai telefon unor clienți în locul ei și astfel tu să rămâi o oră în plus după program pentru că nu ai avut timp să să iți termini treaba ta? După ce accepți și faci favorul te simți stânjenit, frustrat, te învinovățești pentru că nu i-ai spus Nu și îți trec prin minte o grămadă de idei care nu îți dau pace și nu te lasă să îți faci treaba până la capăt. Este clar că ar fi trebuit să refuzi și asta ar fi fost în favoarea ta.<br />
Exemplele pot continua, dar ideea este aceași: când accepți un favor și răspunzi DA deși ai fi vrut să spui NU lucrurile se complică. Nu este nimic în neregulă în a face favoruri, în a oferi ajutorul și a spune Da unor rugăminți, însă trebuie să fi atent dacă vrei cu adevărat acest lucru.<br />
Când spui Da fără să clipești și când accepți să ajuți fără să pui mai multe întrebări te fac pe moment să te simți un om minunat. Și este frumos să te simți așa. Depinde dacă și mai apoi te simți la fel sau...nu.<br />
Ceea ce face dificil să spunem Nu are rădăcini în copilăria noastră timpurie de până la 3 ani. Aceasta este o etapă de vîrstă foarte delicată în care copilul învață să descopere lumea, învață să se descurce singur și îi place să exploreze. Părinții, din rațiuni sociale de cele mai multe ori, interzic uneori chiar drastic și agresiv copiilor să facă anumite lucruri formulând propoziții cu micul și nevinovatul Nu:<br />
”Nu ai voie să atingi...”<br />
”Nu pune mâna acolo”<br />
”Nu alerga”<br />
”Nu băga chestia aia în gură”<br />
Sună cunoscut!? :)<br />
<br />
Învățați de mici că NU ai voie să faci o grămadă de lucruri, copii, când vor deveni adulți, vor avea acelaș tip de comportament și vor spune Da de nenumărate ori, deși asta le aduce nemulțumiri și frustrări de cele mai multe ori. Acești adulți interiorizați aceptă să se pună în slujba celorlalți din teama de abandon și puternicul resentiment că nu vor mai fi apreciați și iubiți.<br />
Din păcate educația încurajează pasivitatea și produce indivizi disciplinați și supuși. Este greu să te porți diferit față de ceilalți pentru că riști să fi exclus din grup și ignorat de societate. În mod automat oamenii se conformează majorității și se supun nevoilor celorlalți, îi ajută pe cei puternici să-și îndeplinească propriile visuri, le oferă sprijin să se dezvolte și le acordă șansa să persevereze. În timp ce acei adulți slabi devin tot mai interiorizați, supuși, triști, amăgiți și simțind că nu au făcut nimic cu propria viață.<br />
La automatizarea răspunsului Da la orice stau și unele experiențe cu oameni care reacționează agresiv și la cel mai mic refuz. Primii oameni din viața noastră care nu acceptă un răspun Nu sunt chiar proprii noștri părinți. Aflați la vârsta încercărilor și implicit a greșelilor, copii tind să fie disciplinați prin amenințări și jocuri subtile: ”Dacă nu te speli pe mâini și nu vi imediat la masă mami cu tati nu te mai iubesc!” Ei bine, ce copil nu s-ar conforma acestei cerințe? La auzul acestor fraze copilul este înspăimântat chiar îngrozit că nu va mai fi iubit, pentru că el nu înțelege ideea ci preia cuvintele ca atare. Este încă dependent de părinți, este fragil și are nevoie de atâta iubire încât se conformează și face ceea ce își doresc părinții lui în acel moemnt, deși el vroia cu totul altceva. Repetate, aceste scene fac din copil și mai apoi din adolescent și adult o personalitate ștearsă în slujba nevoilor celorlalți, dar cu sentimentul (fals de altfel) de a face o faptă bună: aceea că ai mulțumit pe cineva. Când acepți să faci ceva deși nu ți-ai fi dorit nu o vei face niciodată bine și te pui pe tine în pericol. O tânără acceptă să conducă asociația de locatari deși nu avea timp și pentru acest lucru, încât a plătit o amendă de 2000 de euro pentru că a pierdut două facturi și nu a putut dovedi că a plătit utilitățile la lumină ale blocului. O altă tânără a ales să se mute într-un cartier unde plătește chiria mai mare pentru că nu putea refuza o vecină care îi cerea favorul de a-i supraveghea copii când își făcea cumpărăturile. Urmările și consecințele unui Da pot crea discomfort psihic enorm. Deși pare mai greu de spus Nu, acesta crează pe moment o ușoară tensiune și poate celălalt va fi uimit că l-ai refuzat. Însă, spre surprinderea ta, îți pot garanta că 99% dintre persoanele refuzate se vor simți satisfăcute de refuz mai mult decât de un Da urmat de tensiuni care pot cauza neplăceri. Probează!<br />
Când spui Nu apare imediat teama de abandon, impresia că vei fi criticat
și exclus și vei fi considerat rău, cusurgiu, egoist, neprietenos.
Urmarea unui Nu este, în mintea majorității oamenilor, un conflict
izbucnit chiar de ei. Și cine și-ar mai dori vreodată un prieten care
crează doar conflicte? Așadar, este mai simplu să accepți orice. Cu
riscul de a te simți trist și depășit de situația în care tocmai ai
intrat. <br />
<br />
Ce spui de fapt când spui Nu?<br />
Atunci când spui Nu îți respecți nevoile și timpul și acorzi atenție drepturilor personale. Poți ajuta o prietenă să aleagă un cadou iubitului ei, dar în același timp ai nevoie de odihnă. Poți merge la meciul de fotbal cu iubitul tău, însă ai nevoie de timp să îți termini lucrarea ce o ai de predat chiar mâine. Poți avea grijă de copii vecinei, dai ai dreptul să te răsfeți și să stai în liniște. Un Da spus cu voce tare poate strica o prietenie de o viață într-o secundă în care ai fi putut spune Nu. Este exemplul actorului Lucien Guitry, care,obosit de insistențele unui bun amic, acceptă invitația acestuia la masă. Imediat ce acesta iese din birou, actorul strigă cu voce tare către secretară : ”Amintește-mi să-i scriu imbecilului că nu mă duc joi cu el la masă!”.Dar tocmai în acel moment îl vede în ușă pe amicul care se întorsese să își ia umbrela pe care o uitase.Fără ezitare, actorul adaugă: ”Pentru că joi iau masa cu domnul!” Ar fi minunat să avem cu toții această prezență de spirit, dar realitatea infirmă că am avea la îndemână atât de ușor aceste magice cuvinte.<br />
<br />
Când spui Nu ești curajos și acepți confruntările. Nu contează ce sentimente sau ce reacții au ceilalți la refuzul tău pentru că tot ceea ce contează în acel moment ești tu. Sună egoist, însă sunt momente în care trebuie să contezi înaintea tututor. Când refuzi îți cunoști limitele și îți prioritizezi nevoile.<br />
Câns spui Nu ai încredere în tine, te apreciezi, nu te judeci și nu te învinovățești pentru urmările refuzului tău. Înțelegi că nu ești dator și responsabil pentru ceilalți și că poți alege momentul când vrei să ajuți pe cineva.<br />
Când spui Nu ești un om liber, nu depinzi de atenția și iubirea nimănui și ai încredere că ceilalți te vor aprecia pentru multe alte calități mai mult decât pentru un simplu refuz de moment. Ești în largul tău, te porți firesc și ești senin. Ceilalți nu doar că se pot molipsi de pozitivismul tău, dar te vor aprecia mai mult.<br />
Câns spui Nu te respecți pe tine și prin urmare și ceilalți te vor respecta. Un răspuns negativ face parte din registrul normal al reacțiilor umane și poți fi socotit și apreciat pentru reațiile autentice și de calitate, mai ales dacă Refuzul este însoțit de explicații sincere.<br />
Câns spui Nu ești mai degrabă echilibrat decât anxios. Echilibrat pentru că îți evaluezi starea de spirit în momentul în care primești cererea și ai capacitatea de a evalua și echilibra situația. Poți refuza pe moment și amâna pe altă dată. Poți evită să mai adaugi unei zile încărcate și proaste și alte griji care nu îți aparțin. <br />
Eeste adevărat că este mai greu să spui Nu cu voce tare, decât să spui Da urmat de gândul: ”Ar fi trebuit să spun NU!” Nu se poate schimba acest mod de reacție când ai învățat asta de mic, însă poți încerca!<br />
<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-37568601510948261772014-05-22T12:25:00.001-07:002014-05-22T12:25:41.476-07:00Fii perfect! În Analiza Tranzacțională Eric Berne a conturat câteva devize după care fiecare dintre noi ne ghidăm. Aceste devize sunt mici tipare care sunt adânc memorate și cufundate în inconștient pe care le vom aplica la fel de inconștient în viața de zi cu zi, atunci când dorim să realizăm ceva.<br />
Una dintre ele o voi prezenta în cele ce urmează pentru că mi se pare că este tiparul nu doar cel mai întâlnit , dar și cel cu care suntem încurajați să trăim.<br />
<em>Fi perfect!</em> este o conjuncție folosită de persoanle care nu lasă nimic la voia întâmplării. Sunt foarte critici cu ei înșiși și întruchipează perfecțiunea. Vor ca totul să fie ”ca la carte” și muncesc enorm pentru fiecare detaliu. În cazul în care nu iese cum vor ei se agită și devin nervoși, însă cu siguranță vor îndrepta lucurile. Pun foarte mult accentul pe perfecțiune mai mult decât pe calitate pentru că cei ce se ghidează după deviza ”<em>Fi perfect!” </em>sunt persoane <em>teatrale, </em>cărora le plac lucrurile fastuase, care plac ochiului si impun aria vizuală.Sunt însă exagerați și zgarciți cu aprecierile pozitive atât pentru ceea ce fac ei cât și pentru ceilalți. Îi pueți recunoaște după anumite cuvinte pe care le folosește frecvent: probabil, sigur, într-adevăr, complet, după cum s-a văzut, exact. Atunci când scrie poate scrie anumite cuvinte cu litere mari pentru a scoate în evidență ceva ( urmez cursurile facultății de psihologie- UNU- pentru că imi place să cunosc oamenii și -DOI- îmi place să-i ajut). Când vorbește face pauze de vorbit în mod special pentru a-i lăsa timp ascultătorului să înțeleagă ceea ce tocmai a spus (presupune că nu ar fi avut timp să înțeleagă), fixează un punct imaginar de care pare că se <em>sprijină</em> atunci când vorbește, gesticulează exagerat uneori pentru a completa ceea ce spune și-din nou- pentru a-l ajuta pe ascultător să înțeleagă adevăratul sens al discursului, punctează cu degetul arătător. Are obiceiul de a intrerupe partenerul de discuție și are tendința de a completa/adăuga mereu câte ceva la discursul celuilalt. Este de ajutor în orice situație câtă vreme ști cum să-l strunești și când(dar mai ales cum) să îi pui punct exagerărilor sale infinite.Succes!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-46915116895694025062014-03-30T12:02:00.001-07:002014-03-30T12:03:50.313-07:00Pozițiile de viață din Analiza Tranzacțională<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjga7_YazV7N52GnA2zXOKLNbd3QUsVtIBSJphFtMUoa_GKousEBAjKvh7F-szLfixlg1akzRxlREWJhWVSAQghNHM-kekPpijRLN_517yXTPvoOpaEkybC5QlvRiZh7sfl0Hn8vVw2FN3L/s1600/P4190116.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" closure_lm_54635="null" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjga7_YazV7N52GnA2zXOKLNbd3QUsVtIBSJphFtMUoa_GKousEBAjKvh7F-szLfixlg1akzRxlREWJhWVSAQghNHM-kekPpijRLN_517yXTPvoOpaEkybC5QlvRiZh7sfl0Hn8vVw2FN3L/s1600/P4190116.JPG" height="200" uta="true" width="199" /></a></div>
Pozițiile de viață sunt credințe fundamentale despre sine și ceilalți pe care oamenii le folosesc cu scopul de a-și justifica comportamentele. Își au originea în Analiza Tranzacțională al cărei fondator este Eric Berne.<br />
Analiza Tranzacțională a fost născută pentru a aduce umanitate în Psihologie, care până la Eric Berne era considerată tehnică, ermetică și rigidă ( amintesc aici studiile psihoanalitice ale lui S.Freud care categorizează oamenii în clase precise). Drept urmare, fondatorul A.T. dezvoltă o psihologie populară , simplă, vastă ca un tablou complex. Acest tablou poate descrie personalitatea unei persoane, comportamentul său, starea în care se află, dar cel mai interesant este că poate explica ceea ce este dincolo de personalitate, comportament sau stare. Pentru că ceea ce se ”citește” dintr-un tablou are o istorie și un motiv. Și tocmai această parte face A.T. să fie inovatoare, utilă și un mod extraordinar pentru psihologi și psihoterapeuți de a-și exercita meseria, care devine artă o dată cu E. Berne și a sa A.T. <br />
Numele de Analiză Tranzacțională îi este dat după ce fondatorul ei a observat că la nivelul comunicării, oamenii fac schimburi verbale și non-verbale între stările Eului. Așadar oamenii nu doar comunică ci fac...tranzacții. <br />
La nivelul dezvoltării copilului, același E.Berne a observat că patternurile comoprtamentale sunt copiate de copil și își au rădăcinile în nucleul familiei. Așadar introduce conceptul de <strong>Scenarii de Viață</strong>.<br />
<br />
Pozițiile de viață pe care voi încerca să le definesc și descriu în această postare, nu reprezintă altceva decât niște descrieri ale unor valori interioare pe care noi oamenii ni le reprezentăm mental, pe care ni le structurăm în copilărie și pe care le folosim ca adulți în manieră inconștientă.<br />
Aceste descrieri interioare sau convingeri pot fi clasificate astfel:<br />
<br />
Eu sunt OK, tu ești OK<br />
Eu nu sunt OK, tu ești OK<br />
Eu sunt OK, tu nu ești OK<br />
Eu nu sunt OK, tu nu ești OK<br />
<br />
Când suntem în starea Eului Adult, confruntările sociale se pot combina în aceste patru forme de mai sus. Se pornește de la ideea că EU stând în fața unei persoane comunic și am un tip de relație cu EA/EL din care poate rezulta cine are de câștigat și cine nu și cum ne simțim ca urmare a confruntării sociale. <br />
<br />
1<strong>) Eu sunt OK, tu ești </strong>OK este poziția câștigătoare care permite avansarea. Pornește de la ideea că în familie, copilul și părinții decid că merită să fie iubiți, că sunt de încredere și se pot baza unii pe ceilalți. Această credință o exteriorizează și o atribuie și celorlalți oameni cu care leagă rapoarte de încredere. Interacțiunile sociale sunt așadar libere și confortabile pentru ambii parteneri.<br />
În viața reală, ne confruntăm adesea cu persoane necunoscute. Dacă te afli în această poziție nu vei resimți persoana necunoscută ca pe o amenințare, te simți în largul tău și ești gata să o cunoști pentru că îi acorzi maximă încredere. La rândul său și celălalt se simte în același fel. Mai departe nu se poate spune decât că se poate lega o prietenie strânsă în care cei doi parteneri sunt OK.<br />
2<strong>) Eu sunt OK, tu nu ești </strong>OK este poziția în care atitudinea arogantă care conduce la conflicte. Copilul își formează convingerea că pentru a fi el OK și pentru a reuși trebuie să fi deasupra celuilalt. Așadar, Eul Adult stă în poziție confortabilă, se bazează pe sine însă îl blochează pe celălalt care se simte constrâns și deci nu este OK.<br />
În viața reală acest tip de poziție este adesea întâlnit la directori, manageri sau șefi care în lipsa unei strategii preferă să nu ofere libertate partenerului cu care luptă permanent pentru a-și demostra că este el capabil de ceva. Evident că partenerul obosește și încetează să mai convingă șeful că poate avea încredere în el. Dacî te afli în această poziție află că celălalt are nevoie de libertate și să se poate avea încredere în el. Și celălalt poate fi OK.<br />
3<strong>)Eu nu sunt OK, tu ești </strong>OK este poziția denumită și ” a-fugi-de”. Aceasta este poziția preferată victimelor. Persoanele dependente de afecțiune și atenție sau în cazul persoanelor depresivesimt nevoia de a fi dirijate, direcționate, sfătuite în permenență pentru că nu consideră că sunt OK. Doar ceilalți sunt OK, de incredere și pricepuți în a le ajuta. De regulă aceste persoane duc o viață simplă, banală și ”atrag” problemele special pentru a întări convingerea că nu sunt capabile și e lasă în voia celorlalți.<br />
Dacă te afli într-o astfel de poziție, pot fi sigur că și Tu poți fi OK.<br />
4<strong>)Eu nu sunt OK, tu nu ești </strong>OK sau poziția ” A-nu-ajunge-nicăieri”. Copilul învață că nu poate avea încredere în nimeni, că viața și lumea în general nu are niciun sens, că el dar și ceilalți nu au nicio valoare sau putere de a evolua sau de a sta bine, a fi OK. Ca adult, crede că nimeni nu îl poate ajuta pentru că nimeni nu este suficient de bun pentru a face ceva și pentru El, iar El nu face nimic pentru că știe că nu este OK.<br />
<br />
<br />
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
În fiecare zi intrăm în contact cu persoane cunoscute, mai puțin cunoscute sau deloc cunoscute. Inconștient noi traversăm toate aceste poziții cu câte o persoană. Posibil cu părinții să fim frecvent în poziția Eu nu sunt OK, Tu ești OK, în timp ce cu prietenii în poziția Eu sunt OK, Tu ești OK. De altfel, este cea mai sănătoasă poziție. Oferă posibilitatea de creștere și dezvoltare personală cu o atitudine pozitivă și o viață serenă. </div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
Poziția ”Eu nu sunt OK, tu nu ești OK” este la polul opus în care rămân persoanele ce lasă lucrurile la voia întâmplării, gândesc negativ, își construiesc vieți sociale fără prea multe evenimente, consideră orice fapt ca fiind banal și care nu merită efort sau atenție.</div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
Poziția ”Eu nu sunt OK, tu ești OK” este o altă poziție nesănătoasă preferată de depresivi în care decid să rămână pentru a-și întări convingerea că nu au capacități ce le permit evoluția așa cum o au ceilalți<em>.</em></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<br /></div>
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;">
<em> </em>Preferința pentru o anumită poziție este dăunătoare mai mult decât poziția în sine. Pentru că este aproape imposibil să fim cu toate persoanele din jur în același raport. Este de preferat să adaptăm în funcție de situație, deși trebuie să rămânem frecvent în poziția ”Eu sunt OK, tu ești OK”.</div>
<br />
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-91913173120164236452014-03-23T11:53:00.002-07:002014-03-23T11:53:50.580-07:00Educația Încep prin a sublinia că educația nu este <em>acel ceva</em> destinat doar copiilor și adolescențior. Educația este destinată tututor, iar prin <em>tuturor</em> se înțelege atât adulților cât și vârstnicilor, atât persoanelor normale cât și celor cu dizabilități. Pentru că educația presupune a <em>scoate afară</em> potențialul încă ascuns care poate fi adus la suprafață prin exercițiu, perseverență și deschidere. <br />
Lumea este în continuă evoluție și schimbare. Societatea crează noi valori și cere noi atribuții de la oameni.De aceea, este nevoie ca oamenii să se educe în permanență adăugând mereu și mereu noi achiziții. <br />
Fiecare din noi avem propriul potențial. Și propriul ritm de a-l aduce la suprafață. Așadar, a educa înseamnă a învăța pe cineva să își dezvăluie singur calitățile, să le scoată afară, să le gestioneze și utilizeze în favoarea lui.<br />
Educația nu ține cont de locul fizic, ci de timpul dedicat și calitatea în care este gestionat acesta. Educația reprezintă fructul relației dintre mai multe persoane care se modifică reciproc. Nu este o transmitere de informații și noțiuni, ci mai de grabă o capacitate de a acumula valori și principii care să permită oricui să gândească și să raționeze la cum poate fi el ca om și ca adult, dar mai ales cum va deveni. <br />
Educația înseamnă să îți dezvolți capacități interioare care să îți permită să te asculți, să îți urmezi visurile, să perseverezi. Educația reprezintă modul perfect de a evolua.Nu este suficient să ai cunoștințe în diverse domenii. Nici să ai cultură generală. Nici note bune la școală. Educație este când îți rezervi timp să analizezi nivelul acestor cunoștințe și să le faci folositoare adultului din tine (prezent sau viitor).<br />
Educația este o acțiune, sau mai bine zis un grup de acțiuni ce permit procesului educativ să găsească locul potrivit, ideal și unic fiecărui individ. În acest proces educativ, orice individ trebuie privit ca fiind unic și nicidecum nu trebuie căutat să se <em>potrivească</em> unui șablon, să fie ca toți ceilalți și să aibă aceleași standarde.<br />
Sarcina educatorului este de a susține, motiva și eventual de a conduce individul spre propriul său ideal. El nu trebuie să propună un model și nici exemplu.<br />
Educația se poate deprinde nu doar in locuri formale(școala), ci și locuri non formale(biserica, asociații) sau informale (familie, prieteni, mass-media). Cel mai adesea, educația are loc în mod inconșient și nu se suprapune cu noțiunile și cunoștințele dobândite în școală. Și nici nu se reflectă unele pe altele. <br />
În școli, aceast semnificat al educației s-a pierdut. Sau se consideră că educat este copilul care are note bune și care învață. Alte ori, educația este confundată cu instrucția. Aceasta din urmă desemnează transmiterea de informații, cunoștințe și noțiuni. Unii oameni au capacități uimitoare de a acumula cunoștințe și o fac pentru că au antrenament în a fi <u>instruiți</u>. Însă în societate nu știu să se adapteze și să se modeleze conform principiilor celorlalți, deranjând. Alții însă, nu excelează la capitolul instrucție, au puține cunoștințe, însă sunt foarte educați deosebindu-se prin ușurința cu care se adaptează dar și prin modul de viață pe care îl au.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-56700650406427125852013-12-22T06:09:00.000-08:002013-12-22T06:09:47.225-08:00Când "ex"-ul găsește pe altcinevaAi închis o relație și totul pare că începe să își găsească cursul normal. După îndelungi certuri și suferințe în relația cu ex partenerul/a nimic nu mai sta în cale și nimic nu umbrește momentul acesta de solititudine și împăcare cu sine. Fostul/ fosta este acum de domeniul trecutului iar în prezent există doar o relație frumoasă de prietenie. S-au dat uitării toate lacrimile și suferințele, capriciile și orgoliile, momentele de neînțelegere si faptul că în total relația a fost una tumultoasa si cu puține momente de relaxare. <br />
Tot acest farmec și aer plăcut de după încheierea relației durează uneori foarte puțin. Și totul se spulberă după ce fostul/fosta își găsește pe altcineva.<br />
Femeia sau bărbatul resimt diferit când fostul/fosta are pe altcineva. <br />
Ea...resimte rău momentul; este o gelozie amestecată cu părere de rău că s-au despărțit.;simte frustrare , se ccompară cu actuala parteneră pe care o desconsidera din start. Apare convingerea narcisista că este de neinlocuit si deci dorința de posesiune. In fapt, acest moment în care îl vede cu o alta femeie se transformă intr-unul particolar in care fostul este un obiect, o dorință și un scop.<br />
El...resimte mai puțin rău momentul. Îl încearcă însă sentimente de rușine, gelozie pentru noul partener al fostei iubite pe care îl consideră "noul" obiect al ei și nu un partener adevărat. În general nu încearcă să o recucerească, dar se simte neîncrezător în el cu multe dorințe și vise în viitor. <br />
<br />
O relație ia sfârșit când în interiorul ei se întâmplă să se trăiască mai multe emoții negative decât pozitive. La momentul actual cei doi caută lucruri diferite plecând de la principii diferite. Ea...își dorește liniște, timp pentru ea, își acordă momente de suferință, se autoanalizeaza, se critica atât pe ea cât și pe el și își face promisiuni sieși. El...resimte suferință dar nu își alocă timp pentru asta și se mobilizează din mers găsind repede o altă femeie chiar dacă nu e prea serios totul. El de fapt caută ca altcineva să îi bandajeze rănile și să îl ajute pe mai departe. Nevoia bărbaților este de a primi afecțiune cu care sa se vindece de durerea pricinuită de despărțire. Găsind o altă femeie bărbatul își demonstrează masculinitatea, își probează farmecul, cauta sa vadă dacă mai poate cuceri. Căutând in afară vindecarea el vrea să probeze dacă mai poate iubi și dacă mai poate fi iubit. Femeia când își găsește un alt bărbat este pentru a-l face pe fostul iubit gelos, pentru a-i demonstra lui că este o femeie capabilă si ca poate fi apreciată. Așa comunica fostului ca a pierdut-o definitiv și că nu știe nici acum că era minunată și de neinlocuit. Intrând intr-o altă relație femeia dorește să îl posede pe fostul iubit prin gesturi sau aluzii lăsând mereu o portiță deschisă la care nu are acces decât pentru a o vedea de la distanță că este mai fericită decât erau ei. De fapt femeia își dorește ca fostul partener să se simtă vinovat de suferința ei și să îi para rău ca a pierdut-o.<br />
In acest context este evident că ea va suferi mai mult timt pentru ca sta mai mult ancorată în trecut decât în prezent, în timp ce el suferă mai puțin pentru că se mobilizează mai repede spre viitor. <br />
Așa cum în copilărie cei mici își abandonau jucăriile dar nu permiteau altora să se joace cu ele, așa și acum un "obiect" ce este lăsat de o parte din motive întemeiate nu îi este permis altcuiva să îl folosească. <br />
Ruptura intr-o relație se produce fizic prima dată însă emoțional mult mai târziu după ce sunt acceptate și depasite multe aspecte. Consiliabil este să se lase timp pentru a parcurge toate etapele de după despartire (evitarea confruntarii, afrontarea durerii, descoperirea plăcerii de a fi singur si autonom, regasirea graduala a propriului sens de a trai).<br />
Atunci cand apar resentimente si păreri de rău la vederea fostului/ei cu altcineva, inseamna ca cei doi sunt ghidați de instincte ce îi poate împinge către gesturi ale căror consecințe vor fi negative. Iubirea ce i-a legat o vreme se transformă cu voia lor în ura, rivalitate si durere. Cum se poate evita ? Luând în considerare că a distruge relația de după despărțire necesită mai multă energie decât a rămâne o perioadă in suferință și a remobiliza totul pentru viitor.in fapt, despartirea a avut loc pentru a putea găsi pe altcineva cu care să creezi o relație mai bună si nu pentru a-l bloca pe celălalt in trecut .Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com565tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-71512846261954689272013-11-02T10:44:00.000-07:002014-06-17T05:21:14.847-07:00Influența mamei in viata noastră<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuTim7QPMlnLa0HBEUf8L-McMWcdsxExOEDiQwcQZi_JHihChH_Mo6lDhvjpn4N4IBxqQ5zgPTDQZCvu3CkFJ3BuMG8jkhkcgtFavf53_p3EvOIDXodTQX2twO8Ek3SRDHThNVng-sFRgU/s1600/emeva3%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuTim7QPMlnLa0HBEUf8L-McMWcdsxExOEDiQwcQZi_JHihChH_Mo6lDhvjpn4N4IBxqQ5zgPTDQZCvu3CkFJ3BuMG8jkhkcgtFavf53_p3EvOIDXodTQX2twO8Ek3SRDHThNVng-sFRgU/s200/emeva3%5B1%5D.jpg" height="133" width="200" /></a></div>
<br />
Mama, reprezintă centrul universului copilului. Este centrul experiențelor lui pe plan fiziologic, psihologic, afectiv și intelectual. Ea este sursa lui esențială a întregii lui dezvoltări mentale precum și sursă de stimuli afectivi, emoționali...<br />
Pentru copil, mama reprezintă primul contact cu semenii. Relația dintre ei se stabilește prin voce, miros, mișcare, vedere, joc, sentimentul de securirate și liniște. Dacă mama respinge copilul în această etapă când se stabilește relația, atunci copilul va suferi toată viața și va considera că lumea exterioara nu îl poate ajuta, sprijini, înțelege și deci, nu merită să ai încredere în oameni. Iată cum atitudinile mamei pot dăuna copilului și cum îi poate crea impresii greșite despre lume înainte de a o cunoaște și de a experimenta. <br />
Unii psihanalisti au făcut o corelație între anumite boli ale copilului și comportamentele mamei. Spre exemplu, bolile respiratorii se datorează respingerii active din partea mamei, hipermobilitatea(balansarea, legănatul) se datorează oscilatiei între răsfăț și ostilitate.<br />
O mamă reprezintă pentru copil nu doar sursă de hrană ci și de atenție, înțelege, acceptare necondiționată. Ea îl influențează în a face alegeri, în a și le asuma, în a-și contura personalitatea și a-și defini caracterul.<br />
Stimulii, atitudinea și comportamentul pozitiv conturează copilul o încredere în sine și o curiozitate ce îl îndeamnă pe copil la a explora lumea înconjurătoare. Experiențele pozitive sau negative acumulate îi vor oferi nu doar mai multă încredere în sine dar și o puternică personalitate.<br />
Mama, prin felul cum se comporta cu tatăl său cei din jurul său reprezintă pentru copil un model de interacționare cu oamenii pe care îl va pune în aplicare mai târziu când va fi mare.<br />
Efectele negative ale mamei se vor manifesta mai târziu rând pe rând începând încă din copilărie și inconștient îl va influența și în alegerea partenerului de cuplu, prietenilor, meseriei, stilului de viață în general.<br />
În sfera emoțional-afectivă, vegetativă și somatică lucrurile sunt delicate și dificil de punctat și de rezolvat. <br />
În "tratat de psihanaliză și psihoterapie" de Constantin Enăchescu se regăsește o clasificare a mamelor care mi se pare extrem de interesanta și pe care v-o împărtășesc :<br />
-mama captivă-caracterizată prin egoism, arhaism, cu caracter imperios și vigilent.<br />
-mama abuzivă- nu poate desprinde dragostea maternă de propria sa persoană<br />
-mama nesecurizată- privește copilul ca pe un mijloc și nu ca pe un scop<br />
-mama intelectuală- caracterizată prin ordine, corectitudine, metodică, grijă, care pune accent pe nevoile biologice mai mult decât pe cele afective și emoționale<br />
-mama copiilor infirmi -este hipergrijulie, scrupuloasă cu tendințe de agresivitate ce rănește orgoliul copilului accentuând poziția lui de infirm.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com169tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-7953402316869258162013-10-28T07:21:00.001-07:002013-10-28T07:31:51.792-07:00Capcana lui "ca sa fiu sincer"...<br /><br /> <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2feMqZKxth6c3zrNAWC8z-O00vVOuOqNC7FA5vuG133PiZQZzhB6iHz-lUehvCs_pbAg_Q7fFwnF4qAAP8EJ3-PsJ7_rFCHeYRdrxIEWbo5wsoPSoOn4hfSPUPf1zdn12SMr2-Ju7vgTv/s1600/pinocchio%5B1%5D.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="194" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2feMqZKxth6c3zrNAWC8z-O00vVOuOqNC7FA5vuG133PiZQZzhB6iHz-lUehvCs_pbAg_Q7fFwnF4qAAP8EJ3-PsJ7_rFCHeYRdrxIEWbo5wsoPSoOn4hfSPUPf1zdn12SMr2-Ju7vgTv/s200/pinocchio%5B1%5D.gif" width="200" /></a><span class="userContent" data-ft="{"tn":"K"}">Ai auzit cel putin o data in viata aceasta expresie si cred ca ai folosit-o in nenumarate randuri. Inconstient sau nu, o folosim des fara sa stim insa si ce sta in spatele acestor aparent simple cuvinte. La fel ca un bumerang, cuvintele si maniera in care le construim spun ceva despre ceea ce gandim in realitate si se intorc impotriva noastra la fel de subtil p<span class="text_exposed_hide">...</span><span class="text_exposed_show">recum le uzam.<br /> "Ca sa fiu sincer, am uitat sa iti cumpar cartus la imprimanta"...este o fraza cu un inceput-cliseu ce face ca persoana ce il foloseste sa devina circumspecta, suspicioasa si putin iresponsabila pentru un fapt ce deja l-a savarsit. Altfel, de ce ar trebui sa foloseasca "ca sa fiu sincer" si nu a spus direct si clar ca nu a cumparat cartuse la imprimanta. <br /> O persoana onesta si integra, nu ar folosi acest cliseu, caci el scoate la iveala faptul ca ea (persoana) de la inceput nu a dorit sa cumpere cartuse dar nu a stiut cum sa spuna si acum , pusa in fapt, se sustrage si paseaza partea de vina unui fapt "sincer". <br /> Un om care sublinieaza ca este sincer o face pentru ca el insusi are indoieli in a fi crezut. Altfel, de ce ar incepe astfel? Acest cliseu mai poate evidentia si faptul ca pana atunci NU ai fost sincer sau ca nu ai fi vrut sa fi, dar in ultimul moment te-ai razgandit si astepti sa fi apreciat ca totusi esti...<br /> Adevarul are o singura fata si un singur mod de a fi spus: direct. Renunta la acest tertip de a "spune" adevarul si transmite-l fara introduceri.</span></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-60056147631830415842013-10-28T07:05:00.000-07:002013-10-28T07:05:00.938-07:00Magia lui ”Nu”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSeBC0fume2DDayrnIFqp0HaIiyElaxfHXjFrlQ162KRFfGH5Em7Yz69Y0sot6b7i8WZVWx9Svu9NpS5NvDL7N4EmUtYUXqbl7qZ3RJuh_SNVs4wUkzcSrqf5UHTaPZUhgHAiIPkRe-vZ-/s1600/imagesCAZI1OHD.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSeBC0fume2DDayrnIFqp0HaIiyElaxfHXjFrlQ162KRFfGH5Em7Yz69Y0sot6b7i8WZVWx9Svu9NpS5NvDL7N4EmUtYUXqbl7qZ3RJuh_SNVs4wUkzcSrqf5UHTaPZUhgHAiIPkRe-vZ-/s1600/imagesCAZI1OHD.jpg" /></a></div>
<br />
Programarea Neuro Lingvistică (NLP) care a revoluționat psihologia și modul de a înțelege natura umană pune în lumină un aspect extrem de important ce stă la baza acțiunilor noastre. În altă oridine de idei, NLP consideră creierul uman o mică <em>mașinărie</em> ce este programată să perceapă doar mesajele, termenii și ideile pozitive. Tot ceea ce este spus cu o negație sau în termeni negativi, creierul răstoarnă și înțelege pozitiv, cum ar fi: ”Nu atinge fierul de călcat, frige!”-creierul înțelege ”Atinge fierul de călcat, frige!” , ”Nu mă mai căuta!”-creierul decodifică : ”Caută-mă!” , ”Să nu îți uiți actele acasă!” - creierul traduce: ”Uită-ți actele acasă!”<br />
Consecințele pot fi destul de grave în multe situații când mesajul pe care vrem să îl transmitem îl formulăm negativ, iar ipoteza neurolingviștilor este de ne exprima cât mai des cu putință în manieră pozitivă evitând Nu-ul pentru a evita distorsionările creierului în perceperea ideii corecte de către ceilalți. <br />
Acest mod de a opera al creierului este periculos și pentru noi înșine. Poate ai auzit frecvent despre puterea modului pozitivist de a gândi căci ne influențează viața de zi cu zi și implicit și acțiunile, deciziile și chiar sănătatea. Răspunsul este dat tot de neurolingviști; când comunici cu tine însuți și ceea ce spui în sinea ta va avea același efect asupra creierului și va prelua în manieră pozitivă ceea ce tocmai ți-ai comunicat: ”Nu mai vreau să trăiesc așa!”- se traduce prin ”Vreau să trăiesc așa!”--așadar ceea ce va urma se înțelege de la sine:vei trăi ca și până atunci.<br />
Cu mult înintea Neurolingviștilor și Sigmund Feud a publicat ideea conform căreia pentru creier nu există NU iar că inconștientul operează doar cu DA și își învăța discipolii să nu ia în seamă propozițiile negative ale pacienților, ci să le traducă în manieră pozitivă. Explicația lui era că oamenii își exprimă negativ emoțiile, stările și sentimentele pentru a nu-și asuma pe deplin responsabilitatea faptelor. Punând pacientul să reformuleze afirmativ ceea ce tocmai spusese, psihanaliștii observau cum o parte din tensiunea psihică se reducea și în consecință se putea iniția procesul de vindecare și rezolvare al problemelor pentru care veniseră.<br />
Dacă formulezi negativ o idee consecința de a fi reprodusă invers nu este de 100%, doar că mesajul este alterat, iar conștientul va face un efort pentru a acționa într-o manieră pe care nu a descifrat-o corect.<br />
Oamenii tind să se exprime negativ din subtilul motiv de a nu fi <em>descoperiți </em>sau de a nu-și exprima adevăratele emoții când de fapt chiar asta se dorește, altfel, de ce un om are nevoia de a transmite un mesaj al unei emoții ce nu o simte, dacă într-adevăr nu o simte?<br />
Ca o concluzie aș dori să închei printr-un exemplu sub forma unui citat din Geneză, pe care l-am citit într-o carte și se referă la rădăcinile adânci pe care le are modul nostru de a ne exprima negativ și acționa pozitiv: ”Acesta este pomul binelui și răului. Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el!”(Geneza,3,3)...Consecințele sunt bine știute: Adam și Eva au mâncat mărul din Pomul Binelui și Răului. Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-20772066336195340102013-10-27T12:52:00.000-07:002013-10-27T13:00:46.770-07:00Gelozia-un alt mit în iubire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF5gIOAWgE1dyzfb0JTxRvAbizm9oHu433irAKp6IZVeaARrnBcYtoiIhShX-XPzjehNOH0oYi-9_i3wu8MMZwnvDslIhLW-KrXB51-dUZ7Kbs3HeQPm2IPiJIyvOJXx_NSdFz_cIXqWV6/s1600/gelozie_95849300%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF5gIOAWgE1dyzfb0JTxRvAbizm9oHu433irAKp6IZVeaARrnBcYtoiIhShX-XPzjehNOH0oYi-9_i3wu8MMZwnvDslIhLW-KrXB51-dUZ7Kbs3HeQPm2IPiJIyvOJXx_NSdFz_cIXqWV6/s320/gelozie_95849300%5B1%5D.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
”Bărbatul este gelos pentru amorul propriu, iar femeia pentru că îi lipsește”(Germaine Greer)<br />
<br />
Adevărat!!!Gelozia condimentează o relație, orice relație aș putea spune. O bucățică de posesivitate și exclusivitate face deliciul fiecărui om și stă în natura noastră să le exercităm față de partener/ă. <br />
Relația de cuplu se construiește și presupune iubire necondiționată, acceptare, înțelegere, prietenie, atașament, susținere, respect, egalitate, libertate, evoluție....iar gelozia este latura B a relației care contrapune totul la polul opus și constituie toate pornirile negative, agresive, egoiste, narcisite ale noastre ca ființe umane. <br />
Stă în natura umană să fim egocentrici și să acaparăm lumea exterioară în a o utiliza propriilor noastre scopuri și interese.<br />
Gelozia este acea latură unde temerile și rușinea se întâlnesc și întrega chimie formată reacționează exteriorizăndu-se.<br />
Pentru mulți, iubirea este asemănată cu Dumnezeu. Este ceva sfânt, sacru ce trebuie simțit și nu înțeles, ce trebuie trăit și nu negociat. Iubirea învinge tot și farmecul nu trebuie risipit căutând să intervi pentru a media sau modifica ceva. Iubirea e...iubire. Și se trăiește, simte și exprimă diferit. Pentru unii...iubirea trebuie dovedită prin cadouri, cuvinte, gesturi.Pentru alții trebuie să fie simplă și ” restrânsă”, unică și discretă. Astfel...gelozia cu toate pornirile sale interioare dă frâu liber manifestărilor libere. <br />
Acei ”geloși” sinceri care își recunosc emblema declară că gelozia face parte din iubire și toate manifestările vin din inimă pentru că iubesc cu adevărat, sincer și pătimaș. Neadevărat!!! Gelozia are de-a face cu posesivitatea, nesiguranța, , dorința de control și nici pe departe cu iubirea și amorul.<br />
Esența geloziei este FRICA. Frica de a pierde ce ai din cauza unui rival. În interiorul persoanei ce simte gelozie teama este permanentă și o poate declanșa orice situație sau întâmplare. Teama de a pierde o persoană nu este atât de simplă căci ea are substraturi ce se regăsesc până în copilărie.<br />
Nevoia de control și teama ca într-o zi să nu mai existe acest control transformă și transpune persoana într-una cu o stare permanentă de neliniște și caută mereu indicii pe care le verifică obsesiv. <br />
Gelosul cere necontenit dovezi de iubire pe care partenerul trebuie să le reproducă întocmai..până când..epuizat...va ceda, doar ca gelosul nu va înțelege asta, ci va specula acest moment (gelosul gândește că nu a fost iubit niciodată și a știut de la început).<br />
Geloșii nu doar că nu iubesc profund, dar nici nu investesc în relația de cuplu pentru că unica lor preocupare este de a spiona partenerul. Așadar, nu crează armonie în cuplu, liniște, iubire, afecțiune, suținere... iar partenerii lor se vor simți ca într-o capcană, agresați, asaltați, devalorizați. <br />
Partenerii geloși fie acționează din orgoliu fie din teama de abandon. Ei simt permanent nevoia de control, de a impune, de a crea granițe, reguli și a contura relația după propriile nevoi fără să țină cont de celălalt.<br />
Să ne gândim așadar, la multitudinea de nevoi ce pot fi satisfăcute într-o relație și apoi putem cu ușurință să tragem concluzia că <strong>Gelozia este un mit în iubire și nu o dovadă</strong>: afecțiune, recunoaștere, înțelegere, suținere, confirmare, apreciere, autonomie, respect, valorizare, acceptare, încurajare, impulsionare, consolare, stimulare, comunicare,confirmare, sprijin...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-31868703685629134192013-06-23T07:25:00.002-07:002013-06-26T15:16:05.627-07:00Când iertăm, cum și de ce?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiujaW7TLG_iH-kg1DaCrpv_GeDEGC7fGLvqMUzsfqeInWvGtKmeBj1j6YxY2r8KrQvuIn5pJGH43GSHaxTubwFOD1I1Uzn7-BylRAOzu48V6tfElWQtszdSh0EPHXyqzQPSwSfAQQqTLgF/s1600/iarta-ma_jpg%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiujaW7TLG_iH-kg1DaCrpv_GeDEGC7fGLvqMUzsfqeInWvGtKmeBj1j6YxY2r8KrQvuIn5pJGH43GSHaxTubwFOD1I1Uzn7-BylRAOzu48V6tfElWQtszdSh0EPHXyqzQPSwSfAQQqTLgF/s320/iarta-ma_jpg%5B1%5D.jpg" width="320" /></a></div>
<em></em><br />
<em>”Dacă ve-ți ierta oamenilor greșalele lor și Tatăl vostru Cel din ceruri vă va ierta și vouă greșalele voastre.” (Evanghelie)</em><br />
<br />
<em> </em>Cam tot ceea ce știm despre<em> iertare</em> își are rădăcinile în cuvântul lui Dumnezeu. Plecăm de la premiza că a ierta este omenesc și singura consolare este că altcineva va trebui să pedepsească ceea ce noi iertăm, că vom fi iertați la rândul nostru dacă și noi iertăm sau că timpul închide rănile și iertarea vine de la sine.În realitate, iertarea este pe cât de smerită pe atât de periculoasă, pentru că actul în sine ce trebuie iertat este plin de încărcătură emoțională ce afectează calitatea vieții pe mult timp(sau poate chiar pentru totdeauna).<br />
Iertarea ar însemna ”ștergerea cu buretele” a unor fapte, evenimente, cuvinte sau acțiuni săvârșite de cineva cu intenție asupra noastră.Se poate spune că iertarea este mai mult un simț decât un fapt în sine.În consecință, definiția iertării este fină și greu de tradus în cuvinte.Cert este că, simțul inexplicabil de a nu mai pune accent pe ceea ce s-a întâmplat și de a lăsa lucrurile să decurgă de la sine fără a interveni cu nimic s-ar defini prin <em>iertare</em>.<br />
<br />
Nu există un manual care să învețe oamenii să ierte cum nu există rețetă pentru iubirea adevărată. Iertarea este o noțiune ambiguă și oricât am încerca să o cuantificăm nu am reuși să realizăm un etalon la care să ne raportăm. Cu alte cuvine, iertarea are sensul pe care i-l dăm noi fiecare dintre noi după propriile reguli, valori, învățături în decursul unui timp de noi știut și de ale cărui praguri noi suntem responsabili.Dacă ieratea este un fapt bun sau rău nimeni nu poate spune cu exactitate, pentru că el are la bază puncte dureroate din trecut ce au provocat suferință, neplăceri,tristețe...<br />
<br />
Iertarea acelor fapte care au provocat suferințe foarte mari cu urmări și implicații emoționale pe lungi perioade de timp este pusă sub semnul întrebării și discutabilă din mai multe puncte de vedere. Tendința de a ierta ceva neîngăduitor și destul de repede are rădăcini ascunse în psihicul uman și deci multe posibile cauze și explicații.Amintesc aici câteva din ele:<br />
<br />
<strong> Dependența de persoana care a provocat suferința</strong>. Orice om are nevoia de a fi iubit iar această iubire se materializează în atitudini, comportamente și atenție. Atenția pe care o caută un om din partea celor din jur îi confirmă importanța pe care el o are față de cei din jur și pentru că suntem ființe sociale avem nevoie de aceste confirmări în permanență .Atenția acordată poate fi pozitivă și,deși surprinzător, și negativă. Cea pozitivă poate fi înțeleasă prin acte precum înțelegere, susținere, ascultare, ajutor în timp ce atenția negativă este construită din acte violente, agresivitate, respingere. În mod normal și ideal, orice persoană caută confirmarea că este iubit prin intrmediul actelor pozitive.Doar că atunci când acestea lipsesc, persoana rămâne cu un gol pe scara nevoilor ce trebuie umplut și în lipsă de atenție pozitivă preferă și acte violente, agresivitate, respingere (atenție negativă).Pentru că la polul opus se află indiferența pe care nimeni nu o dorește se recurge la această tehnică. Pe fondul acestei explicații (de care persoana în cauză nu este contștientă) se crează dependența de cel ce oferă acel tip de atenție și astfel se formează cupluri ce joacă rolurile perfecte în viețile lor.Cel dependent de iubire caută și depinde de cel ce oferă dragoste și iubire la nesfărșit (mai ales dacă nu cere nimic în schimb), iar cel dependent de violență, respingere, agresivitate caută pe cel ce le oferă gratuit și de la sine.Ca să merg și mai departe, persoana dependentă de agresor crează permanent motive și situații în care agresorul să-și exercite <em>iubirea.</em> Când situațiile scapă de sub control se crează aparent un moment ce mimează un sfârșit al cuplului victivă/agresor.Evident victima primește atenție pozitivă (compătimire, iubire, înțelegere, susținere) cu care nu este obișnuită și acesta este momentul în care se revine la sentimente mai bune, IARTĂ și se întoarce la agresor cu scopul (inconțtient) de a îndeplini scenariul de viață în care s-a dezvoltat și pe care l-a învățat (de a primi atenție negativă).<br />
<br />
<strong>Lipsa de încredere și credința că nu merită iubire.</strong> Când mediul în care crește un copil este ostil sau plin de afecțiune, acesta învață ceea ce merită și cât. Altfel spus, copilul jictit, batjocorit, refuzat, comparat cu alți copii mai buni, care nu primește laude, aprecieri și care nu este stimulat să-și descopere calitățile va învăța despre sine că nu merită să fie iubit pentru că el nu contează. Mai târziu, adult fiind, va sta deoparte, nu va socializa, nu-și va face prieteni, ci dimpotrivă va ajuta până la epuizare, va suporta consecințele fără comentarii (chiar și pe ale altora), nu-și va spune punctul de vedere, nu va avea pretenții de a fi respectat și nu se va impune niciodată prin comportament și atitudine. În schimb va fi permanent în slujba celorlalți.Asta chiar dacă va trebui să muncească și pentru ceilalți, sau dacă va trebui să suporte ironii. Nu cere atenție, nu cere ce i se cuvine, nu impune limite, nu crede că asupra lui cineva trebuie să aibe limite. Și astfel...va ierta de la sine și cu atâta naturalețe că totul devine automatic și capătă reflex.Deși pare că iartă sincer, adună în suflet frustrări și neîmpliniri pentru că nu-i sunt satisfăcute nevoile de bază.Are mari șanse de a izbucni și atunci va căpăta atenția care i-a lipsit din copilărie, însă va săvârși acte de violență și cruzime(poate ucide, poate lovi cu violență<strong>).</strong><br />
<br />
<strong> Lipsa autonomiei</strong>. Încă din copilărie omul are impulsul de a-și căpăta autonomia și independența. Când mama nu-l lasă, acesta se va dezvolta prin prisma celorlalți și deci va avea frecvent nevoie de ajutor.Asfel, adultul care nu are independență proprie va căuta mereu persoane mai inteligente decât el, mai puternice, mai dinamice care să-l ajute și cu care va lua permanent decizii.Greșelile celorlalți vor fi iertate pentru că nu poate trăi singur, nu poate și nu știe să exploreze lumea, nu înțelege cum se pot lua decizii neținând seama de ceilalți.Iertarea vine din lipsa autonomiei și este diferită de dependența de atenție pozitivă/negativă pentru că în acest caz este conștient că iartă un fapt ce nu ar trebui.Doar teama de a nu rămâne fără ajutor îl face umil și un iertător perfect.<br />
<br />
Când iertarea survine unor fapte de violență,când are mecanisme și rădăcini emoționale cu încărcătură psihică negativă, când survine curând după fapta pricinuitoare de suferință și când persoana ce a iertat se întoarce la cea care a provocat daune,atunci iertarea nu mai are valoarea care în mod normal trebuie să i se atribuie.Astfel devine un fapt mai mult rău decât bun și calitatea vieții este afectată.Prin repetiție, omul învață până la cele mai elementare celule din corpul său să iarte fără a judeca actul în sine care i-a provocat suferință, și nu face altceva decât să creeze dezechilibre în viața sa.Va fi greu mai tîrziu să întrerupă un cerc vicios oferit de o iertare nevinovată, dar nejudecată în prealabil.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-39484310229830725032013-06-02T03:26:00.000-07:002013-09-03T13:48:02.571-07:00Egoismul și ce înseamnă el<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge_XXgACjDBCDYwoMvFm3ABynyrZ703S0HnXKCeOKxI0gPNvwfXK9xH9iclj98T0HyPVg3FD5xq5NG-AjF2h3Iqybi2u-xJM9_KfX_c1v-kctGo70t7q_QCglS6ME20gpu3QCshfub9VqU/s1600/egoismul-face-mai-fericit-188133%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge_XXgACjDBCDYwoMvFm3ABynyrZ703S0HnXKCeOKxI0gPNvwfXK9xH9iclj98T0HyPVg3FD5xq5NG-AjF2h3Iqybi2u-xJM9_KfX_c1v-kctGo70t7q_QCglS6ME20gpu3QCshfub9VqU/s320/egoismul-face-mai-fericit-188133%5B1%5D.jpg" width="320" /></a></div>
A fi egoist este o treabă relativă cu definiții greu de precizat.Este un concept puțin înțeles și destul de discutat de toți pentru că nu lămurește mereu ceea ce vrea să însemne cu adevărat. Mai mult decât atât este destul de greu să precizezi dacă este bine sau nu să fi egoist și care este limita normalului în cazul în care egoismul te caracterizează. <br />
Mulți psihologi nu-l cheamă egoism, ci mai de grabă iubirea de sine, capacitatea de a stabili distanțe corecte față de ceilalți, atenție la nevoile proprii și...respectul de sine. Aceste caracteristici ar defini egoismul sănătos. De ce sănătos? Pentru că este normal și...sănătos pentru fiecare să aibă propiul spațiu, să își îndeplinească propiile nevoi și să facă ceea ce îi place și simte că este capabil să facă.<br />
Pentru a înțelege mai bine termenul de egoism am să-l pun în antiteză cu altruismul; sau acea persoană care se pune în slujba celorlalți. <br />
Fraze de genul: ”Mă fac în patru pentru ceilalți și ei nici măcar nu mă văd!” dăunează. Astfel de gânduri aduc suferință, nervozitate(uneori cronică), sentimente de vinovăție,gânduri agresive.<br />
Personele care tind să ajute pe ceilalți dau un puternic sens lui<strong><em> trebuie,</em></strong> nu au puterea de a spune <em>Nu</em> și trăiesc mereu cu sentimentul indispensabilității se hrănesc doar cu gândul că ceilalți le-ar putea aprecia efortul și ajutorul iar atunci când nu se întâmplă devin melancolici, triști, lipsiți de sens și depresivi.<br />
O persoană care nu dă valoare propriilor nevoi și care acordă importanță doar celorlalți este un martir care adună deziluzii și suferințe care în timp se cronicizează și ajung chiar la boli(dureri cervicale, lombare, gastrite, ulcere, psoriazis sau acnee).<br />
Orice om are fantezii, visuri, idealuri, dorințe care neîdeplinite se acumulează iar acestea trebuiesc exteriorizate cumva, chiar și prin diverse tertipuri, cum ar fi proiectându-le asupra altor persoane impunându-le lor să le realizeze. Chiar dacă ceilalți vor îndeplini sau nu aceste idealuri și visuri sinele nostru are nevoie de a se hrăni din propriile experiențe și nu din ale altora. <br />
Sacrificiile făcute pentru cei din jur nu aduc niciodată cu sine satisfacții și cel mai de preț ajutor este acelea în care impulsezi persoana la independență, o încurajezi a-și căuta propriile soluții, de a le aplica și de a-și trage singură propriile învățături. Punându-te în locul celuilalt și preluându-i problemele, creând momente ideale și construind globuri de sticlă sub care să îi pui pe toți nu se întâmplă altceva decât să-ți pui lumea toată pe umeri.Iar aceastră greutate psihologică se va resimți cu timpul.<br />
Persoana care se pune în slujba altora nu face altceva decât să creadă că este indispensabilă și crează față de cei apropiați scenarii prin care să mențină aceastră trăsătură a ei la suprafață.Spre exemplu, o mamă își va educa copii dependenți de ea pentru a-și exercita tot timpul rolul de mamă altruisă, care ajută neîncetat și neobosit. <br />
Insinctul de conservare, supraviețuire și protejare a propriei persoane este valabil pentru toți și fără excepții.Oricine tinde către idealuri și toți vrem să supraviețuim.Depinde însă de cum înțelegem fiecare modul în care trebuie să o facem. A acorda ajutor doar celorlalți și a te pune pe locul doi nu dovedește că nu ai aceste instincte ci dovedește că vrei să supravițuiești prin alții iar alții prin tine.<br />
A nega propriile nevoi înseamnă a le transforma în ură, în gânduri obsesive și agresive față de sine și cei din jur, mai ales față de cei care nu au acceptat ajutorul oferit. Aceste gânduri sunt naturale și aduc din nou la suprafață nevoia de respect față de sine. Gândurile negative, tristețile și sentimentele de culpabilitate că nu ești apreciat nu sunt altceva decât indicii ale restabilirii echilibrului interior. Excesul de bunătate trebuie să fie îndreptat și către sine. <br />
Așadar, re-polarizând și revenind la noțiunea de egoism, acesta nu trebuie înțeles ca pe ceva rău și negativ.Este dreptul fiecăruia de a alege momentul în care să acorde ajutor dar și ce fel de ajutor acordă.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com253tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-71324342660134835802013-05-14T07:17:00.001-07:002013-06-15T14:04:45.900-07:00Pacificatorul: persoana din mijlocul problemelor<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGF78rS5e9HusIg5XUr5cCE8pbaWBY8JZSpz7am2lezkKxV9zCTXGyEiiQ_9_uJOKd5v08YV1_FLOJ_kUGyCdc8OpY2C6U7eQRat5cDNp_HWVxj4h3KTMjbZIDJ80wt_3b2aTitOG6hiZS/s1600/poza_mediere-3%5B1%5D.gif" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGF78rS5e9HusIg5XUr5cCE8pbaWBY8JZSpz7am2lezkKxV9zCTXGyEiiQ_9_uJOKd5v08YV1_FLOJ_kUGyCdc8OpY2C6U7eQRat5cDNp_HWVxj4h3KTMjbZIDJ80wt_3b2aTitOG6hiZS/s1600/poza_mediere-3%5B1%5D.gif" /></a></div>
<em>Respectă conflictele altora!</em><br />
Cine crede că are dreptul de a se interpune între două persoane care se ceartă o face din două motive: vrea să fie în scena ce tocmai și-a deschis cortina și/sau pretinde că poate impune celor două părți <em><strong>pacea</strong></em>.<br />
O ceartă nu este plăcută pentru nimeni însă are efectele sale pozitive și deci avantaje: face ca doi oameni să își clarifice problemele și să evolueze.Unele persoane însă nu pot sta de o parte când cineva se ceartă și se pun în mijlocul lor, atribuindu-și singur rolul de salvator și mediator. Este o eroare periculoasă pentru toți chiar dacă inițial pare de ajutor.<br />
Cum identifici o persoană care se (auto)interpune în mijlocul problemelor:<br />
-este un idealist incurabil și pretinde mereu la <em>happy-end;</em><br />
<em>-</em>vrea să adune aprecieri și gratitudini pentru că a fost de ajutor;<br />
-își pune la încercare abilitățile diplomatice ori de câte ori are ocazia;<br />
-crede cu tărie că are multă experiență de viață și vrea să le-o împărtășească tuturor;<br />
-de regulă nu are viață socială bogată, este singuratic și critic față de acele persoane care nu i-au acceptat ajutorul;<br />
-își pune la dispoziție ajutorul fără să i se ceară;<br />
-crează propriile scene de certuri între două sau mai multe persoane cu scopul de a interveni.<br />
<br />
Efectele care le stârnește celor din jur:<br />
-de respingere pentru că înrăutățește situația;<br />
-de ambivalență pentru că alternează între cele două părți și nu este constant și fidel unei persoane sau idei;<br />
-de criticism pentru că intervine întotdeauna;<br />
<br />
În politică se cheamă negociatori sau mediatori.Acestea sunt persoane care dotate în grad și abilitate diplomatic, au ca temă a găsi acorduri și soluții periferice între două părți, națiuni sau situații.E un rol delicat și important fără de care orice stat ar suporta dezechilibre sociale și economice.<br />
Aceste calități diplomatice pot fi transferate și în viața de zi cu zi și beneficiile în aparență să facă intervenția dăunătoare și problema distructivă.Inclusiv mass-media folosește și promovează ideea de pacificator prin intermediul emisiunilor ce-și propun să facă pace între persoane care se ceartă.Însă problema nu doar că nu se rezolvă, dar se și agravează.<br />
Cine se identifică și face exces de noțiunea de pacificator nu urmărește pacea celor din jur cât își proiectează propriile nemulțumuri, probleme și frustrări asupra lor.Cu alte cuvinte, toate trăirile interioare negative resimțite de către el le va căuta în jur și prin încercarea de a le rezolva problemele va dori de fapt să-și rezolve propriile situații.Nu este o modalitate corectă și eficientă de a-ți rezolva problemele, însă în lipsă de altceva sau din necunoștință de cauză acționează prin terțe moduri.<br />
Atât de grave și adânci sunt problemele unor oameni, încât fac din<em> personajului pacificator</em>-o manie.Uneori pur și simplu nu pot să nu intervină și imediat își pun la dispoziție timpul și energia. Fără ca cineva să le ceară ajutorul se încarcă cu responsabilitatea de a rezolva coflictul.Fie că doi oameni nu-și mai vorbesc de mult timp, că mamă și fiică nu cad de acord în educarea copiilor/nepoților, că un cuplu trece prin momente tensionate și sunt aporape de despărțire, că șeful și angajatul nu au puncte de vedere comune cu privire la noile schimbări...pacificatorul este mereu acolo și nu dorește altceva decât să amelioreze situația.Nu contează care este situația conflictuală, contează că acea situație pare să-l fi așteptat pe el-pacificatorul.Și în majoritatea momentelor, consecințele sunt negative.Uneori pentru el însuși alteori pentru cine se încrede în ajutorul său și de multe ori pentru toți.Pentru el conflictele sunt necesare pentru că este unicul său mod de a se hrăni. <br />
Conflictele sunt într-adevăr necesare pentru a rezolva o situație sau o problemă și pentru a clarifica ceva cu scopul de a evolua și a trece la pasul următor.Însă sunt constructive când sunt rezolvate de persoanele implicate în mod direct și de altele când cei implicați solicită asta. <br />
Deși dureroase, conflictele servesc la detensionare, evoluție, rezolvare, aprofundare,maturizare, clarificare, înțelegere sau lămurire de situații, probleme, idei, noțiuni, stări și trăiri.Pacificatorul nu vede dincolo de conflict nimic altceva decât propriile proiecții(uneori distorsionate) utilizându-l ca pe un pansament propriului suflet.Nu înțelege nevoia celorlalți de a-și urma propriile instincte și de a le rezolva cu propriile unelte. Nu cunoaște nici că oamenii trebuie să fie responsabili de propriile acțiuni și decizii pentru a și le putea asuma.Nu știe că oamenii au nevoia de a da dovadă de maturitate, iar rezolvarea conflictelor sunt o dovadă.Nu crede că certurile și modalitățile de soluționare stimulează capacitatea individuală de înțelegere, de reflectare și comunicare.În acest fel va căpăta experiență pe care o va folosii în alte situații.Pacificatorul nu face altceva decât să inhibe nevoile celor din jur pentru bucuria lui de a ști că a rezolvat problema cuiva.<br />
Egoismul este o latură bine definită în personalitatea lui, pentru că vrea să conteze el mai mult decât problema în sine și dorește toată atenția.<br />
<br />
Oricât de mare ar fi o ceartă nu interveni decât dacă ți se cere ajutorul din ambele părți.În aceste situații nu este vorba despre nepăsare, ci de <strong>respect</strong>.Certurile trebuie să-și urmeze propriul curs dat de către protagoniștii săi în timpul și ritmul dorit de aceștia. Pentru că oricât de repede și bine pare că a rezolvat pacificatorul situația, cei implicați se vor întoarce rapid la situația generatoare de conflict sau la starea tensionata de dinainte.Acesta este un semn că cei doi nu au clarificat bine problema și nu au dat importanță în profunzime.<br />
Este bine de respins astfel de persoane care își însușesc profilul de pacificator.Făcându-l să iasă din acest rol faceți bine unui conflict care de acum va putea fi rezolvat corect și fără să mai aibă ramificații și complicații.<br />
<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-62490458311805852202013-04-04T16:04:00.000-07:002013-04-04T16:04:44.420-07:00Conflictele interpersonale și nu numai <em> Conflictele sunt inevitabile,</em><br />
<em> certurile se pot evita.</em><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDSZAwcdSZw4CeCwCVolFYDj9zywpWaA1Lzwd0dJd2j1sCT2pBwPTPGB9FnAyDwlwd9h70i8W7vJXLK3iL8MWPUTFgh6baCtui8cc8QZ5k508W48rnFWXb9IOrRyqW2xOvYD_J1u6ncM-p/s1600/mierc19o2%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="141" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDSZAwcdSZw4CeCwCVolFYDj9zywpWaA1Lzwd0dJd2j1sCT2pBwPTPGB9FnAyDwlwd9h70i8W7vJXLK3iL8MWPUTFgh6baCtui8cc8QZ5k508W48rnFWXb9IOrRyqW2xOvYD_J1u6ncM-p/s200/mierc19o2%5B1%5D.jpg" width="200" /></a>Conflictele există în orice tip de relație și orice fel de grup, organizații sau națiuni. Sunt de altfel inevitabile iar motivele sunt varii:de la diferențe de educație, cultură, religie, la modul de a vedea viața, a crea principii și ghida după anumite valori. Dar dacă tot nu sunt evitabile măcar pot fi ameliorate, canalizate constructiv pentru a permite tuturor să se simtă egali.Însă, din tot desenul conflictului, acesta este cel mai greu de depășit:concilierea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Cele mai sensibile conflicte sunt resimțite într-o relație de cuplu, pentru că interesele comune afectează calitatea vieții amândorura(uneori și ale copiilor). Spre exemplu, dacă Maria dorește să-și petreacă vacanța la mare, iar soțul ei la munte, avem de-a face cu un conflict.Concilierea într-un mod cât mai plăcut este modalitatea prin care s-ar putea rezolva situația. Însă nu-i ușor pentru nimeni, mai ales dacă nu am învățat asta de copii.Apoi, intră în discuție și alți vectori (indirecți) cum ar fi: orgoliul, nevoia de ultima decizie, banii etc. Așadar situația se poate complica și rezolvarea ei se amână, iar tensiunea se prelungește.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nu foarte departe de conflictele între cupluri sunt și conflictele între națiuni. O țară dezvoltată din toate punctele de vedere, care poartă un război cu o alta inferioară, vrea de fapt să comunice ceva: că este o țară cu un cuvânt de spus, liberă, puternică, superioară,bogată;iar prin atac lasă să se înțeleagă faptul că îi desconsideră și că sunt capabili să le arate asta.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Tocmai de aceea, de-a lungul timpului războaiele și orice alte tipuri de luptă erau <em>la modă </em>și li se acordau valoare. Și atunci ca și astăzi se comunică prin lupte puterea, hotărârea, bogăția, agresivitatea, apărarea, ingeniozitatea etc. Singura mică diferență este că astăzi războaiele s-au modernizat și luptele de multe ori sunt ceva mai simbolice (dacă se poate spune așa). Dacă până nu de mult se ucidea parte din armată pentru a o împuțina și a-i reduce apărarea pentru a-i face vulnerabili și ușor de atacat și cucerit, astăzi se iau ostatici pentru a crea presiune psihologică cu ajutorul căreia se crește vulnerabilitatea adversarului făcându-l ușor de atacat și cucerit(poate mult prea mult).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Istoria omenirii este parte din noi toți.Este un trecut al nostru care a construit prezentul nostru din multe puncte de vedere. Doar că uneori s-a pus mult prea mult accent pe lupte, războaie, bătălii și cuceriri decât pe ceea ce însemnă ele.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Așadar, se învață încă din școală că rezolvarea unui conflict se face prin luptă, că pentru a căștiga un drept trebuie să te impui (să ataci), că penru a rămâne cunoscut trebuie să te sacrifici, să fi erou și să mori.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Nu cred că vreo carte de istorie sau vreun istoric ar putea învăța cititorul cum s-ar fi putut evita un conflict, cum de altfel nu știm cum ar fi putut câștiga ambele tabere altfel decât luptând.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Cercetările din psihologia socială arată că într-o luptă câștigă doar unul, însă dintr-o alianță câștigă ambii (și câștigă mult mai mult).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În organizațiile de astăzi se pune oarece accent pe raportul conflictual pe care îl studiează îndeaproape pentru a perfecționa modul în care se poate rezolva, dar și pentru a-l face avantajos pentru toată lumea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Rezolvarea unui conflict nu este treabă ușoară nici pentru specialiști. După lungi studii, au concluzionat că, dacă se înțeleg câteva principii, se pot face pașii importanți.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
1.Înțelegerea diversității: antagonism sau complementaritate?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
Multe din conflicte (dacă nu chiar toate) pornesc de la incapacitatea de înțelegere și acceptare a diferențelor de cultură, religie, statut, bogăție.Se consideră că diferențele trebuiesc combătute pentru că adevărul nu poate fi decât unul singur.Dacă diferențele se confundă cu antagonismul, legea complementarității nu și-ar mai avea rostul. Însă și-l are.Pentru că, atunci când două lucruri sunt diferite se pot completa și rezultatul este mai bogat. Și se stabilește și un echilibru.<br />
<br />
2.Exprimă conflictul<br />
<br />
Am înțeles cu toții că se preferă violența și agresivitatea pentru a rezolva un conflict, dar nu știu câți am înțeles că așa nu se câștigă foarte mult. Este adevărat că și prin luptă se exprimă un conflict, dar dacă el se poate face într-un mod asertiv oare nu este mai economic? Se consumă infinit mai puțin timp, energie, resurse iar câștigurile sunt mari.Efectele pozitive ale asertivității sunt recunoscute de multe științe mai ales de către medicină, care încurajează exprimarea dorințelor, plăcerilor, nevoilor într-o manieră pozitivă pentru că mențin sănătatea corporală și mentală. Psihosociologii vin în spijinul acestei teorii adăugând că asertivitatea ajută și la îmbunătățirea vieții de relație ( relație atât cu sine cât și cu ceilalți).<br />
<br />
3.Gestionează constructiv conflictele<br />
<br />
Nu este sănătos de gestionat conflictele în mod negativ/violent, însă nici să le îndrepți către tine nu este corect. Orice om are tendința de a se enerva, agita, reacționa agresiv. Să nu exteriorizezi aceste trăiri presupune să le îndrepți către sine, iar foarte multe trăiri înmagazinate vor trebui la un moment dat expulzate.Iar această expulzie va fi mai mult ca sigur una violentă și nu aduce beneficii nimănui. <br />
Pentru e te bucura de avantajele unor decizii corecte trebuie să evaluezi liber și degajat în ce situație te afli și care ar fi cea mai bună modalitate de acționare.Până la punctul de a alege trebuie să fi aplicat unul din pașii de mai jos:<br />
<em></em><br />
<em>Primul pas : nu dramatiza!</em><br />
Dramatizarea este un act sau mai bine zis un produs specific culturii patriarhale. De mult, când bărbații plecau la vânat, femeile rămase acasă alături de copii aveau tendința de a crede că întârzierea lor se datorează uor tragedii.Erau însă îndreptățite să aibe astfel de idei pentru că nu aveau posibilitatea de a afla repede și concret ce s-a întâmplat și nu aveau posibilitatea să verifice. În plus, erau plecați la vânătoare într-o luptă directă și grea cu diverse animale feroce.Temerile lor erau de cele mai multe ori adevărate, iar asta le menținea tensiunile și dramatizările.<br />
Ierarhiile autoritare, religia conservatoare, orgoliile și teama de a pierde controlul au dus mai departe aceste trăiri care în aparență erau simple și nevinovate, dar și îndreptățite și justificate.În societatea patriarhală se ucidea și pentru o privire și erau interzise gesturi care arătau afecțiune sau compasiune.<br />
Oamenii au evoluat și o dată cu ei s-au creat societăți, culturi și civilizații.Doar că în așteptare și tensiune oamenii și-au păstrat această tendință de a dramatiza. Nimic grav dacă acest mic act nevinovat nu ar bloca acțiunile și nu ne-ar ține ocupați de la a rezolva problemele și implicit conflictele.<br />
Am să specific un mic amănunt și anume faptul că noi oameni avem o anumită reacție- predestinată aș spune- în fața unei probleme și aceasta nu este deloc întâmplătoare. Pentru că noi am învățat-o de la mamele noastre. Cu alte cuvine, reacția pe care mamele noastre o avea cu noi când făceam vreo prostioară, o avem și noi când avem orice conflict și cu oricine ( cu mici excepții).<br />
Reversul dramatizării este umorul sau autoironia. Când problemele sunt foarte grave sau tragice este normal să reacționăm și să tratăm situația ca atare ( la o înmormântare nu se ironizează și nu se spun glume cum la o nuntă nu se plânge în hohote).<br />
Însă în multe situații este sănătos și recomandat nu doar de psihologi ci și de medici-să râzi! Chiar dacă pare hilar, lipsit de seriozitate, imatur sau nenatural este mai bine să râzi sau să zâmbești pentru a nu ”ajuta” sistemul nervos să se blocheze și implicit să împiedice luarea de decizii. Poate ai auzit vreodată cel puțin o persoană care povestește că într-o situație X a văzut negru în fața ochilor. Ei bine știe bine acea persoană ce spune pentru că ea de fapt s-a lăsat pradă emoțiilor negative, a dramatizat și nu a mai putut vedea nimic altceva decât problema din acel moment.Cu siguranță în acel moment persoana respectivă nu a putut lua o decizie și deci nu a rezolvat problema.Cel mult a putut fi violent, agresiv sau să plece.<br />
Umorul cu limită și micile ironii ne scot dintr-o criză mai repede decât credem și o fac într-un mod elegant. <br />
<br />
<em>Al doilea pas:comunică</em><br />
<br />
De câte ori nu ai auzit acest îndemn:comunică!? Știu că de multe ori pentru că este și normal.Este atât de important în orice să comunicăm încât nu s-au terminat studiile asupra beneficiilor și importanței sale.Nu doresc să discut prea mult despre ceea ce înseamnă comunicarea, dar doresc să fac o analogie între comunicare și iceberg pentru a evidenția dintr-o altă perspectivă (mai distractivă) sensul și importanța sa(accesează linkurile pentru aprofundare: <a href="http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/03/cate-ceva-despre-comunicare.html" target="_blank">Cate ceva despre comunicare</a> și/sau <a href="http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/05/arta-de-comunica.html" target="_blank">Arta de a comunica)</a><br />
Compar o situație conflictuală cu un iceberg care are mare parte din el sub nivelul apei, deci nu se observă și o mică parte deasupra. Partea de sub apă ar fi experiențele, evoluția, caracterul, temepramentul, modul de a înțelege și vedea viața ale unei persoane. Partea de la suprafață ar putea fi comunicarea. Fiind atât de puțin la vedere-deci comunicând puțin- nu se poate ști cât este de mare sub apă-deci nu cunoaștem experiențele, caracterul și omul ca tot unitar. Iar asta împiedică oamenii să fie alături unul de altul.Dacă însă comunicarea ar fi mai bogată-partea mai mare din iceberg la suprafață- am comunica eficient, am exprima nevoile, arăta nemulțumirile, deci am rezolva confruntările și am evita conflictele.<br />
<br />
<em>În al treile rând:acceptă diferențele caracteriale</em><br />
<em></em><br />
O bună capacitate a comunicării cu ceilalți este o condiție necesară pentru a gestiona eficient conflictele, însă alegerea de a colabora cu celălalt/ceilalți și de a rezona, ne aparține; însă vine la pachet cu ceva: diferențe de caracter și chiar de personalitate. Este normal să fim diferiți și nu este suficient doar să știm, iar dacă atunci când avem de făcut echipă cu o persoană foarte diferită de noi nu colaborăm constructiv, faptul este pierdut.<br />
În natură și în univers în general, figurează legi opuse care au menirea de a asigura continuitate lumii dar și de a menține un echilibru. Există pol sud și nord,stimă și dispreț, iubire și ură, frig și cald, noapte și zi etc. Nu este însă necesar a crea antagonisme din orice.Cele care ni le oferă natura își au scopul lor, cele create de noi, nu. Dacă lăsăm de o parte polaritățile vedem că ele pot face echipă și vom putea fi actorii propriei scene cu final fericit.Așadar, în loc de a crede că celălalt este opus nouă, mai bine am vedea că ne este complementar, că ne putem îmbina calitățile, că putem crea o echipă, iar beneficiile vor fi foarte mari.<br />
<br />
Oricât de multe sau puține puncte ar trebui să urmăm pentru a avea succes nu trebuie uitat din vedere un simplu fapt: comunicarea începe din copilărie, se dezvoltă prin exercițiu și se aplică în doi. Când comunicarea nu este posibilă în copilărie rămân carențe, omul nu se dezvoltă armonios ca personalitate și mai târziu va avea conflicte cu sine însuți.Și cine își dorește un conflict intrapersonal?Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-58258572825628829362013-03-19T10:38:00.000-07:002013-04-05T12:32:31.417-07:00Când spun băieții: ”Adio, mamă!”? <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizwWemnPIzDyGCF-I6dx0I59dfUjHuMfUWuv9cyDTdnlWSHWQtjLEgWAV7w_aoXenY_SpeBt1ePlNdAKPgQhFQCDsO2Eh66guRlD-aNOGwEarKSPy_Wp2iIVP1GMC0KrKOd2IogmsUHPZE/s1600/mama-si-copilul%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizwWemnPIzDyGCF-I6dx0I59dfUjHuMfUWuv9cyDTdnlWSHWQtjLEgWAV7w_aoXenY_SpeBt1ePlNdAKPgQhFQCDsO2Eh66guRlD-aNOGwEarKSPy_Wp2iIVP1GMC0KrKOd2IogmsUHPZE/s200/mama-si-copilul%5B1%5D.jpg" width="200" /></a> A fi femeie și a crește un băiat nu-i treabă ușoară. De-a lungul postărilor mele am adus în lumină această teorie în ideea de a-l aduce în prim-plan și pe <em>el</em>. E clar că existența lui și ceea ce devine trece prin noi femeile iar dacă noi femeile vom înțelege ce etape parcurge și cum evoluează, atunci vom admite cât de minunat este barbatul.Și-l vom iubi așa cum merită.</div>
Prima și cea mai importantă femeie din viața unui bărbat este mama. Ea este pentru el siguranța, protecția și înțelegerea de care are nevoie orice copil fără excepții. Abia după vârsta de 3 ani, copilul, începe să observe că are ceva diferit față de ea: că el este băiețel iar mama femeie.Însă starea de bine care i-o conferă această ființă minunată îi stârnește gelozie și din instinct o acaparează.O vrea doar pentru el și știe sigur că atunci când va fi mare se va căsători cu ea (și se va căsători cu ea, dar sub alta formă: fata va semăna cu mama). Această perioadă, foarte delicată, are la bază complexul lui Oedip (vezi și <a href="http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/04/complexe-si-frustrari.html" target="_blank">http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/04/complexe-si-frustrari.html</a>) care nerezolvat va ține bărbatul la acest stadiu din cauza nerezolvării lui.<br />
Ajuns la vârsta de 7 ani,băiatul începe să se desprindă singur de mamă, iar separarea durează uneori și toată viața. El își construiește identitatea masculină în opoziție cu cea feminină.Își conturează duritatea masculină în oglindă cu sensibilitatea feminină. Își urmează instinctele în contrast cu supunerea cerută de mamă.<br />
Freud spunea că ieșirea de sub atașamentul mamei este o trăire intensă și perfectă doar dacă depășește momentul de gelozie față de mamă când ea este în compania tatălui.Este momentul delicat în care apare importanța tatălui în devenirea fiului ca bărbat.<br />
Chiar dacă pare că băiatul este rebel el de fapt exersează această nouă stare și ignoră mama. Până acum a fost copilul mamei, acum trebuie să devină băiat. Iar băieții sunt neastâmpărați, jucăuș, nu iau nimic în serios, sunt răi, ciufuliți, dezordonați, certăreți. Fapte pe care mama le respinge, însă așa înțelege el că se va detașa de ea: făcând în contrast la ceea ce ea îl îndeamnă. Pare un stereotip însă natura l-a creat cu un scop: acela de a-i defini și oferi posibilitatea de a-l caracteriza.<br />
La 13 ani, autoerotismul favorizează autonomia masculină. Este o nouă latură pe care o capătă și care-l lămurește asupra puterii erotice de care dispune. Este și momentul când pleacă din cuib în căutarea de noi experiențe și nu orice fel de experiențe, ci experiențe erotice. Acum când este responsabil de producerea propriilor plăceri și când îl încearcă noi senzații plăcute de euforie îi crește încrederea în sine.Mama nu mai este unica sursă de producere a plăcerii. Doar sentimentele de culpabilitate și de tristețe față de mamă îl mai întorc la cuib. Și încă mai are nevoie de ea pentru că încă nu este pe deplin de matur să își construiască propriul lui cuib.Dar el o respinge pentru că simte că nu mai are nevoie de ea.<br />
Pentru că este la pupertate este și interesat de fete. Iar cum el este mereu neastâmpărat, jucăuș, nu ia nimic în serios, e rău și ciufulit, dezordonat și certăreț...este și mereu respins de <em>ele</em> așa cum și mama o face. Aceste <em>ele </em>seamănă cu mama iar refuzul lor nu este tocmai plăcut,ci din contră îi stârnesc ură și îl constrâng.Poate apărea complexul de inferioritate pentru că este într-o altă perioadă delicată în care trebuie să se schimbe și să evolueze pentru că înțelege că a fi mereu respins nu este bine și puterea lui erotică nu ar mai avea pentru cine să o folosească. Mama îl primește oricând în cuibul ei, ea îl place oricum chiar dacă uneori îi respinge acțiunile și felul de a fi. <br />
Spre sfârșitul pubertății, băiatul își găsește inspirație în mamă.Devine mai puternic și are mai multă voință de a evolua și de a schimba felul lui rebel și neglijent. Mama este prima care observă și cea mai subtilă schimbare și din nou îl place ți-l apreciează. Se simte din nou iubit și apreciat. Se simte în siguranță, protejat și înțeles.Ca în copilărie. <br />
Este mai pregătit să se avânte din nou cu elan către noi cuceriri, noi experiențe și noi trăiri. Începe să iubească și să se teamă. Simte și trăiește atât de multe încât devine confuz. Pierde controlul și rândul experiențelor, iar asta îl contrariează, îl obosește, îl face irascibil și din nou nesigur. Femeile nu sunt ceea ce credea el de la mama lui că sunt.Ele nu-l primesc înapoi oricând și nici nu-l plac oricum. Nu observă și nu-i apreciează schimbările și evoluțiile în bine. Cer mereu de la el câte ceva și nu au răbdare. <br />
Este din nou dezarmat și mai confuz ca niciodată. Mama nu l-a învățat subtilitățile feminine, sensibilitățile lor, micile secrete și nevoia feminină de a respinge un băiat doar din plăceri nevinovate. Îi reneagă locul important în viața lui ca băiat și o critică.dintr-o dată nu mai este perfectă și nici bună. Însă el se va întoarce la ea. Iar mama neobosită îl primește. <br />
Pe când el își duce propriile lupte interioare, descopră că rivalul cel mai mare din viața lui- tatăl- este de fapt mai mult decât un aliat.El are deja experiența conviețuirii cu o femeie și este momentul în care acesta pătrunde în diada mamă-fiu. Rolul jucat de tată în viața tânărului fiu trebuie să fie unul ferm și jucat nu față de fiu cât față de mama acestuia care îi este soție și cu care doar el formează un cuplu. Băiatul este nevoit să renunțe la exclusivitatea pentru mamă și începe adevăratul proces de desprindere.<br />
Alt rol jucat de tată este de a întări masculinitatea tânărului băiat.Tatăl joacă acum cel mai important rol al său din întreaga evoluție a fiului: trebuie să fie exemplul cu care băiatul să se poate identifica.Reprezentându-se ca băiat, se poate sustrage mamei.<br />
Cînd vedem cât de important este tatăl, înțelegem cât de mari sunt consecințele absenței sale: constituirea cuplului mamă-fiu (vezi și <a href="http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/03/relatia-mama-fiu.html" target="_blank">http://psihologiasufletelornoastre.blogspot.it/2012/03/relatia-mama-fiu.html</a> ), locul tatălui luat de către fiu, persistența influenței mamei, dificultatea băiatului de a se maturiza afectiv și sexual.<br />
Pentru a-și dobândi virilitatea, băiatul trebuie să părăsească universul feminin. Timp de 9 luni a trăit în pântecele ei, apoi 7 ani printre fustele sale. Unele femei l-au scufundat în feminitate, altele l-au inhibat, altele nu i-au arătat modele masculine.Iar el cumva, va trebui să i se opună, să o refuze și să persevereze. <br />
Tatăl este cel care-l învață cum să se poarte cu o femeie, care îi sunt micile secrete, cu ce arme să lupte, cu ce vorbe o poate cuceri, unde să-i caute în suflet pentru a o îndupleca. Băiatul se confruntă cu subtilitățile, cu răbdarea, cu calmul, cu înțelepciunea. Se ajută de farmec, de masculinitate, de șarm și tandrețuri. I se dezvoltă simțuri subtile, noi viziuni și înțelege noi perspective. Poate chiar și să vadă prin ochii unei femei. Acum a devenit acel bărbat minunat de care orice tată ar fi mândru. Iar un bărbat minunat este mereu pregătit să-și construiască propiul cuib(însă sub atenta supraveghiere a mamei) pentru că abia acum face parte dintr-o nouă generație. <br />
Așadar, dragi femei...iubiți bărbatul minunat!Caci a trecut prinr-un lung și emoționant șir de schimbări...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-42873204621372387952013-03-06T07:54:00.000-08:002013-04-05T12:38:32.208-07:00Dragostea pasională și alte tipuri <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: right;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQpQsGftOmM-iU3IHHk96_Ioqfx4hszhhgXUycONfjAS-TWc3YeHQKhZkm_pSbKMtRPPmC_sKo5YDHKCgyRKQ61l_4ahiE1pUdx2f8O4eO-VD1WzOu7hdYSFZU73Ka-Nck-UW1myBxoDTT/s1600/UYLJPYTSAMTFBSYUKAG%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQpQsGftOmM-iU3IHHk96_Ioqfx4hszhhgXUycONfjAS-TWc3YeHQKhZkm_pSbKMtRPPmC_sKo5YDHKCgyRKQ61l_4ahiE1pUdx2f8O4eO-VD1WzOu7hdYSFZU73Ka-Nck-UW1myBxoDTT/s200/UYLJPYTSAMTFBSYUKAG%5B1%5D.jpg" width="200" /></a> Ce este dragostea pasională? Este oare o stare emoțională tumultoasă ce conține ”tandrețe și atracție sexuală,exaltare și durere , anxietate și destindere, altruism și gelozie” (Berscheid și Walster,1978,p 177).</div>
<strong>Dragostea pasională</strong> presupune atenție maximă la persoana iubită, reacțiile comportamentale scapă de sub controlul rațiunii , dragoastea este oarbă, defectele se convertesc în calități, distanța față de celălalt este trăită cu teamă, teamă ce devine obesivă și intensifică dorința de a trăi cât mai aproape de celălalt, de a primi dovezi ale iubirii. <br />
Faptul de a te simți îndrăgostit este unul comun și este ceva pe care îl învățăm de mici copii (”Albă ca Zapada”, ”Cenușăreasa” etc) și deci pentru care ne pregătim și la care visăm.Ne formăm o părere și un ideal, un imaginar și o așteptare cu care ne obișnuim să trăim, iar în momentul în care se concretizează ținem cu tot sufletul să fie pentru totdeauna (așa cum ni se spune la finalul poveștilor: și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...). Această dorință acerbă ne transformă dragostea în dragoste pasională în care nimeni și nimic nu mai contează, în care nicio variabilă nu-și mai are locul iat momentele de mici neplăceri sunt simțite ca drame și trăite cu deznădejte. Atitudinea devine una posesivă și predomină teama obsesivă de a nu pierde persoana iubită fapt ce crește preocuparea de celălat mai mult decât ar putea fi nevoie.<br />
Dragostea este trăită de către toți oamenii acestei lumi în atâtatea moduri, cu atât de diverse intensități, sub atâtea zeci de contexte socio-culturale, încât a defini dragostea este ceva imposibil;iar a face distincția între feluri ale dragostei și a stabili limitele este ceva divin.Iar dragostea pe care încercăm noi astăzi să o definim și pe care o și simțim nu a foat așa de la început. La bază dragostea este un fenomen universal cu valoare de reproducere.Rașionamentul ar fi cam acesta: o femeie cu un bărbat formează o pereche pentru a se reproduce și perpetua specia. Doar evoluția omului a adus în acest context și o altă latură a sa: aceea de a avea grijă de celălalt; iar asta se poate numi dragoste. <br />
Partenerii pot fi legați și de un alt tip de dragoste: <strong>dragostea companională</strong>. Aceștia se iubesc însă într-o intesitate controlată,echilibrată, rațională, practică. Cei doi se susțin reciproc, se înțeleg și se tolerează. Își construiesc o relație bazată pe încredere iar viețile lor se împletesc aproape perfect. Problemele întâmpinate le rezolvă comunicând asta după ce disting gravitatea lor.Deși acest tip de dragoste pare opusul celei pasionale nu este așa. Ci mai degrabă o completare. Iubirea pasională poate fi resimțită de mulți, iar după ce văpaia dispare rămâne acestă dragoste companională care face relația să dureze mai mult și care sudează perechea.<br />
Într-o altă ordine de idei, dragoastea pasională este resimțită la începutul relației, iar dacă nu se sfârșește se transformă în ceea ce se numește dragoste companională.<br />
Studii făcute pe populație americană au descoperit că omaneii definesc și alte tipuri de dragoste: <em>dragostea posesivă</em> (este o dragoste pasională însă cu trăiri mult mai intense); <em>dragoste pragmatică</em> ( partenerii se aleg după anumite criterii pentru a pune bazele unei relații în care se satisfac nevoi materiale); <em>dragostea altruistă</em> ( dăruirea de iubire necondiționată și fără a aștepta nimic în schimb); <em>dragostea ludică</em> ( în care relația este considerată un joc, un mod de a etala puterea și de a câștiga; acest tip de dragoste nu durează mult timp, ci doar până când unul dintre parteneri se plictisește sau devine greu; de aceea mulți psihologi nici nu o consideră un tip de dragoste pentru că sentimentul în sine nu există).<br />
Alți psihologi consideră că nu trebuie categorizată dragostea și că aceasta ar conține oricum anumite dimensiuni comune doar că variază de la un cuplu la altul, de la o religie la alta, de la o vârstă la alta ș.a.m.d.<br />
Stenberg (1988) a propus un model triunghiular al dragostei iar acesta cuprinde: <em>intimitatea</em>- sudura sufletească, preocuparea față de celălalt, înțelegerea, respectul și valorizarea celuilalt; <em>pasiunea</em>-aspectele romantice ale iubirii, atracția fizică și sexuală; <em>latura decizional-implicațională</em>- centrată pe cognitiv, pe reprezentarea relației, pe colaborare, implicare, pe decizii și hotărâri.<br />
Cuplurile care reușesc să mențină triunghiul echilateral tind să fie cele mai stabile în timp. Să fie oare așa?<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-68530041985459888692013-02-25T08:43:00.000-08:002014-06-16T16:18:22.316-07:00Lenea socială<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu-j0b2b3yjMlKKxucYl-8BKnRryZSoMir4pi2zq-oTgU8UyGIPM2eIJKi-oHnMXEm9iRc64r7qg8u9nUysxN93jrwJXNxjKHHhBjsYY5-3Ds7HGJY47ok9KYoRb_OX9zetbeCgPWH2VBP/s1600/images3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiu-j0b2b3yjMlKKxucYl-8BKnRryZSoMir4pi2zq-oTgU8UyGIPM2eIJKi-oHnMXEm9iRc64r7qg8u9nUysxN93jrwJXNxjKHHhBjsYY5-3Ds7HGJY47ok9KYoRb_OX9zetbeCgPWH2VBP/s1600/images3.jpg" /></a></div>
Max Ringelmann, un profesor francez a realizat un experiment pentru a evidenția eficiența individului în grupuri în realizarea diverselor sarcini în agricultură.Rezultatele au fost uimitoare iar psihologii sociali au dorit să reia experimentul.<br />
Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli să tragă de o funie și a măsurat cu dinamometrele forța cu care ei trăgeau. Aceași muncitori au fost măsurați și individual la aceași sarcină.<br />
El a constat imediat că atunci când o persoană este pusă să realizeze singur o sarcină depune mai mult efort decât atunci când este în grup.Ba mai mult, în grup, forța depusă de fiecare persoană se diminuează pe măsură ce numărul de membrii din grup crește. Altfel spus, cu cât sarcina se împarte la mai multe persoane cu atât forța fizică individuală este mai mică.<br />
Efectul Ringelmann sau ” lenea socială” cum a fost denumit mai târziu de către psihologii sociali se referă așadar la reducerea efortului individului ca urmare a creșterii numerice a grupului.<br />
Cercetătorii contemporani din domeniul performanței au sugerat că efectul Ringelmann are două explicații posibile:<br />
1)Lipsa de coordonare- în condițiile de grup indivizii se pot încurca unii pe ceilalți trăgând de aceași funie.Din cauza celorlalți ei nu pot să tragă la fel de bine ca atunci când sunt singuri;<br />
2)Pierderea motivației-această explicație are cauze psihologice și aproape imposibil de elucidat. Tot ceea ce se poate spune este că indivizii pur și simplu nu sunt motivați să tragă cât de tare pot de funie considerând că o pot face ceilalți, iar ceilalți consideră la fel și așa mai departe.<br />
Ulterior, psihologi renumiți de la universități de prestigiu au reluat experimentul dorind astfel să clarifice această cauză psihologică:lipsa motivației. Însă cu orice experiment făcut se întărește ideea că individul depune mai puțin efort atunci când este în grup și mult mai mult efort când este singur. Și deși cauza lipsei de coordonare este importantă cea a lipsei motivației este de departe principală.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-61273610115353078242013-02-12T10:30:00.001-08:002013-02-12T11:46:01.522-08:00Arta de a asculta<div style="text-align: left;">
<em>Ascultă și vei fi ascultat! </em></div>
<div style="text-align: left;">
<em> </em></div>
<div style="text-align: left;">
O deviză și un principiu pe care credem că le stăpânim.Stă însă în caracterul omului de a-și însuși valori, principii, idei și chiar filosofii de viață pe care în realitate nu le are sau pe care pretinde că le deține.</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
Comunicarea este o dimensiune fundamentală în orice tip de relație, iar când nu se realizează în mod optim pot apărea probleme unele chiar serioase.</div>
<div style="text-align: left;">
Sunt foarte multe erorile în comunicare și cele mai frecvente sunt însăși lipsurile provenite din faptul că nu se comunică deschis, sincer și se preferă <em>a ține</em> ideile, emoțiile, nemulțumirile în interior ( fenomen cunoscut și sub numele de interiorizare) din motive <u>de teamă </u>( ”Dacă i-aș spune m-ar respinge”), <u>de slăbiciune</u> (” Nu pot spune NU ), <u>din orgoliu</u> ( De acest lucru trebuia să-și fi dat seama singur/ă).</div>
<div style="text-align: left;">
O altă eroare este aceea de a te exprima vag sau la modul general punându-l în dificultate pe celălalt în a înțelege mesajul. Uneori se întâmplă ca celălalt să înțeleagă un alt mesaj chiar și atunci când ideea expusă a fost clară, concisă și la obiect. Deci...cu atât mai mult atunci când este vagă și fără precizie. Este clară necesitatea transmiterii unei idei cât mai clare și concise.</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
Însă una din erorile frecvente și delicate este aceea a lipsei capacității de a asculta!</div>
<div style="text-align: left;">
Comunicarea este un proces foarte simplu prin care exprimăm o idee sau o dorință unei alte persoane folosind un mijloc de comunicare prin intermediul limbajului (limbajul nu doar verbal ci și nonverbal).</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
COMUNICARE = EXPRIMARE + ASCULTARE</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Așadar, din nevoia de a <em>comunica</em> ceva <em>exprim</em> o idee și <em>ascult</em> efectul ce l-am produs (sau rezultatul). Dacă se întămplă să comunic exprimând ceva fără a asculta este simplu de înțeles că am comunicat pe jumătate. Imaginați-vă două echipe de fotbal pe teren. Ce s-ar întămpla dacă ar juca doar o echipă și ar ține mingea numai și numai la ea. Cealaltă echipă devine fără voia ei spectatoare la propriul joc.Bineînțeles că jocul nu este corect și că nu se respectă regulile.Nici un învingător nu va fi.</div>
<div style="text-align: left;">
Dacă în astfel de situații se poate respecta adversarul și i se dă șansa de a fi partener la un joc, atunci de ce și în alte situații nu se întâmplă la fel?</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În teoria tradițională a comunicării, exprimarea și ascultarea sunt faze distincte în care unul vorbește și celălalt ascultă și bineînțeles rorurile se pot inversa.Această inversație de roluri este foarte importantă și poate fi considerată ca o terță componentă mascată, care nu este la vedere și care prelungește ideea de comunicare și înțelegere. Pentru că ascultând (deci tac) reușesc să văd reacții, am posibilitatea să observ, să realizez ceea ce ai înțeles despre ce am vorbit, să văd expresiile și să deduc ceea ce ar trebui făcut pe mai departe. Tocmai de aceea ascultarea face circuitul comunicării complet.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Unii psohologi experți în comunicare au comparat exprimarea și ascultarea cu simbolul taoist <em>Yin și Yang </em>(principul feminin pasiv și principul masculin activ).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8LBJFxO9aLTnHoLRfLK6BF4AECNRGLaYKUjywWmh4M2CY8PhbLyRvr5SlNmk3DIAQzIcqTTvlKbTbZM7bObMa-RQjP0VPEOBKTqxKBG9tPVi5IKPR0cGJ4NqlyP1MYiDqmnDkArh-tLNT/s1600/yin-yang%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8LBJFxO9aLTnHoLRfLK6BF4AECNRGLaYKUjywWmh4M2CY8PhbLyRvr5SlNmk3DIAQzIcqTTvlKbTbZM7bObMa-RQjP0VPEOBKTqxKBG9tPVi5IKPR0cGJ4NqlyP1MYiDqmnDkArh-tLNT/s1600/yin-yang%255B1%255D.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Să ne imaginăm jumătatea albă ca fiind exprimarea și jumătatea neagră ascultarea; în jumătatea albă este o mică părticică neagră ce ne indică ideea că în timp ce exprimăm ceva putem și asculta așa cum în jumătatea albă există o părticică neagră ce indică desigur că în timp ce ascultăm exprimăm cu siguranță ceva.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Foarte mulți profesori universitari alături de ucenicii lor au arătat în nenumărate rânduri prin multe experimente că fără comunicare nu se poate și mai ales noi oamenii nu ne putem detașa de această componentă.Chiar și când nu ne dorim să comunicăm ceva de fapt comunicăm:că nu dorim ceva! (în acest caz să comunicăm). Acest mic paradox și-ar avea explicația în faptul că oamenii asociează comunicarea cu vorbirea, cuvintele și scrisul.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<strong><u>Ascultarea</u></strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În termeni comuni ascultarea este o activitate din spectrul auzului și dedicat sunetelor și cuvintelor.Ascultarea presupune decodificarea unor coduri și semnale pe care le primim prin diverse canale (aer, scris, desene, semne ce reprezintă diverse concepte). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ascultarea presupune îndreptarea atenției către cel care exprimă, iar ceea ce exprimă vine prin mai multe moduri ( cuvinte, voce, tonalitate, postura corpului, mișcările ochilor etc). </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Pentru a ști dacă într-o anumită situație asculți într-adevăr poți face un mic exercițiu: când te afli în fața unei persoane care îți exprimă ceva pune-ți câteva întrebări: </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
1)Ce vrea să exprime această persoană cu adevărat? Unde vrea să ajungă? La ce se așteaptă de la mine?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
2)Cum se simte în interior? Ce emoții și sentimente o/îl înceracă?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
3)Am înțeles într-adevăr ceea ce vrea să spună?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
După cum se poate deduce a asculta nu este ușor.Sau cel puțin nu la fel ca a exprima. A asculta presupune atenție și deci efort dar și foarte mult exercițiu. Este adevărat că trăim într-o societate unde nu suntem învățați să ascultăm ci doar să exprimăm. Nu învățăm ascultarea nici la școală nici în familie și avem șanse maxime să transmitem mai departe aceleași obiceiuri.Avem însă posibilitatea de a întrerupe cercul printr-o practică constantă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<strong>Câteva defecte ale non-ascultării</strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-te lași distras de gânduri ce nu au legătură cu ceea ce asculți ( îți imaginezi ceva, visezi,încerci să faci conexiuni cu privire la unele evenimente de ieri despre ce ai fi putut face și ce consecințe ar fi avut etc)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-încerci să combați pe loc o problemă înainte de a avea toate datele ei și a lăsa puțin timp la dispoziție pentru a face un plan și a anticipa unele posibile răspunsuri sau reacții; în loc de a combate este mai eficinet să te concentrezi pentru a înțelege ceea ce ți se comunică;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-declari plictisitor un argument și exprimi pe moment dezacordul chiar și la nivel non-verbal (răbufnești,caști,clatini din cap în sens negativ, te încrunți);</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-te entuziasmezi sau te contrariezi pentru o parte a problemei pierzând din vedere semnificatul general al unei conversații;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-oferi semnificație mai mare cuvintelor decât semnalelor non-verbale (privirea, gestica, expresia feței, postura, tonul vocii etc);</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
- te focalizezi doar pe conținutul explicit al mesajului proiectând valențele sale emoționale și implicațiile către planul relațional</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<strong> Ascultarea activă</strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Cum am scris mai sus, ascultarea reprezintă principiul Yin și deci este feminină și pasivă presupunând receptivitate. Nu este complet doar atât.Experimentele o spun.Este mai bine decât a nu asculta, dar pentru ca ascultarea să capete forma ideală este nevoie de o anumită strategie activă(partea albă din jumătatea neagră) pentru a îmbunătății legătura cu celălalt făcându-l să se simtă ascultat (așa cum și tu îți dorești să fi) și obținând mai multe informații utile și o mai bună înțelegere.Acest mod de a asculta este numit de către specialiștii în comunicare sub denumirea de <em>ascultare activă </em>iar strategiile sunt de trei tipuri:</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
1.manifestarea interesului;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
2.cererea de informații;</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
3.semnale de înțelegere.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
1.<em>Manifestarea interesului</em> punctează o instaurare a unui contact direct cu interlocutorul pentru a demonstra atenția. În timp ce el vorbește tu îl asculți. Practic și concret acest lucru se concretizează prin:<strong> </strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<strong>-a ține un contact vizual</strong> ( a privi interlocutorul în ochi, dar nu foarte fix );</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>a utiliza limbajul corpului</strong> ( a sta cu fața către cel ce vorbește, a exprima o mimică facială ce denotă interes, a te apleca către celălalt);</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>redu la minim distrațiile (</strong>a nu privi ceasul, a nu te legăna, a nu te scărpina în cap, a nu te juca pe telefon)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
2.<em>Cererea de informații</em> poate fi foarte utilă pentru a înțelege mai multe idei dar și unde vrea să ajungă persoana respectivă. Sunt nenumărate motive pentru care această strategie este bine de urmat și exemplific aici câteva:<strong> </strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<strong>-invitație la un început de conversație (</strong>uneori servește la a sparge ghiața sau la a anima dialogul; te poți ajuta de fraze precum: ”Îmi povestești puțin...” , ”Ce crezi despre?...”, ”Aș vrea să știu opinia ta...”</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>întrebări generale</strong> (aceste tipuri de întrebări lasă loc de răspunsuri elaborioase)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>întrebări precise </strong>(au în vedere fapte și detalii care interesează cel mai mult și care ajută interlocutorul să lămurească anumite aspecte;te poți ajuta de fraze precum: ”În ce sens tensiunea din acel grup te afectează?”)</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>semnale de încurajare</strong> (se poate face cu ajutorul unor simple cuvinte: ”A, da?” , ”Desigur”; sau cu ajutorul unor gesturi sau alte semnale verbale: priviri, aprobări cu capul).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
3.<em>Semnale de înțelegere </em> servește la a reduce bariera ce se află inevitabil între două peroane mai ales între acele persoane care abia se cunosc. În acest fel se elimină obstacole în comunicare și permite clarificarea rapidă a eventualelor probleme.Iată câteva exemple:</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>rezumare și parafrazare </strong>( se referă la a concluziona cele spuse de către emițător prin reluarea ideii dar cu propriile cuvinte;în acest fel se poate afla dacă cel ce a ascultat a înțeles bine iar cel ce a transmis ideea primește acest mesaj și deci are confirmarea că poate merge mai departe cu ideea;este o confirmare că ”ascultătorul” chiar a ascultat și este interesat )</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
-<strong>rezonare emoțională și empatie </strong>(este foarte important să înțelegem cuvintele și sensul lor însă în completare trebuie să înțelegem și emoțiile și sentimentele celuilalt;te poți ajuta de fraze precum: ”Am impresia că te simți intimidată”, ”Te văd tulburat”, ”Înțeleg că îți este teamă” )</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ei bine ascultarea este un proces dificil, dobândit prin imitație și perfecționat prin antrenament. Este nevoie de voință și...muncă...multă muncă.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Așadar comunicați, exprimați și ascultați!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<em></em></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1272012648543243580.post-42411457265160107112012-12-12T14:25:00.001-08:002012-12-12T14:27:31.176-08:00De la deziluzii la noi oportunități <em><strong>Când o relație se sfârșește rău avem tendința de a spune: ”Gata cu dragostea!Am să închid porțile iubirii”.Este o reacție naturală care mai apoi poate deveni periculoasă și poate ține pe loc viitorul.Însă, de la o deziluzii la o noi oportunități...nu e decât un pas.</strong></em><br />
<br />
Persoanele care își închid inimile își închid șansele. Cum după o noapte furtunoasă soarele nu spune niciodată că nu mai răsare, așa și noi după o dezamăgire dureroasă nu trebuie să închidem sufletele și să le răpim șansa de noi începuturi.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7gLR_gx1jwgQVImq2iM1qmryJT6gD8enKn0KTmUz_mdXMSUIvOOzEWjRcNB_wbQSZyw0AYNEyvyejHBFd0jDevBmlpQASWwnNVOC8Fes4L12pWg4ZdOfzEXzyZNaaYlgrSNuuaB0oqJQ/s1600/poze_triste_1-300x298%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7gLR_gx1jwgQVImq2iM1qmryJT6gD8enKn0KTmUz_mdXMSUIvOOzEWjRcNB_wbQSZyw0AYNEyvyejHBFd0jDevBmlpQASWwnNVOC8Fes4L12pWg4ZdOfzEXzyZNaaYlgrSNuuaB0oqJQ/s200/poze_triste_1-300x298%5B1%5D.jpg" width="200" /></a> A te transpune într-un alt personaj după o despărțire nu este o soluție. Se anulează orice urmă de autenticitate și libertate. Libertatea este benefică pentru că va lăsa la iveală durerea și tristețea închiderii unui capitol amoros. Nu e ușor să fi părăsit, trădat, înșelat, păcălit, însă este mai greu să creezi impresia că totul este bine și să ți la nesfărșit în buzunar o cheie care nu va mai deschide niciodată un lacăt.Să-ți vezi propriile răni și să simți propriile dureri e ca și când te-ai privi lovit de un zid din fața căruia nu te poți da. Este însă nevoie ca acel zid să se prăbușească pentru a se putea ridica un altul nou și mai rezistent. <br />
<br />
<em> O relație încheiată dă naștere la deziluzii.Deziluziile dau naștere la incertitudini, iar incertitudinile adună în inimă neîncredere, nepăsare, ură și cine mai știe câte alte sentimente</em>.<br />
<br />
Este normal ca unele relații să nu fie satisfăcătoare așa cum este normal să cumperi un disc al cărui autor să te dezamăgeasca cu prestația sa, cum este normal să se anuleze un tren, cum este normal să nu-ți placă un gust al unei prjituri al cărei aspect era cel puțin delicios. Dacă însă acorzi o șansă autorului și îi mai asculți un alt disc, dacă aștepți un alt tren pentru că trebuie neapărat să ajungi la destinație, dacă mai cumperi și alte prăjituri aspectuase...nu te grăbi să nu acorzi o șansă tocmai sufletuui tău.<br />
<br />
<strong>Cum recunoști o deziluzie</strong> <br />
O deziluzie se simte și trăiește în interior.Tocmai de aceea este greu de identificat pentru că nu are un anume mod de a se exterioriza.Și totuși ceva ceva o<em> trădează</em>. Persoana dezamăgită privește cu seninătate către relația tocmai încheiată, chiar cu sentimentul că a fost mai bine că s-a întâmplat așa însă nu va mai dori alta. Se sperie de noi începuturi ( mai ales amoroase). Este atentă la ce persoane noi cunoaște. Nu mai crede în relații de durată.Caută părerile celorlalți cu privire la relații și le reține doar pe cele ce sunt în concordanță cu ale sale.Se dedică exclusiv carierei sau unui hobby de mult uitat sau neexersat. Generalizează frecvent (femeile/bărbații sunt toți/toate la fel) chiar dacă nu are legătură neapărat cu amorul sau iubirea.<br />
<strong>Cum anticipezi potențialul cuiva de a trăi o deziluzie</strong><br />
Fiecare om are propria istorie de viață, experiențe și propriul potențial. Din comportamentul, atitudinile și acțiunile oamenilor poți intui dacă după o relație eșuată va fi sau nu dezamăgit. <br />
-La început caută iubirea absolută;<br />
-Nu stă pe gânduri când vine vorba de a se implica într-o relație;<br />
-Când se află într-o relație este mereu anxios din teama de a nu fi perfect sau la înălțimea așteptărilor partenerului/ei;<br />
-Nu caută să-și repare greșelile ci se victimizează, se lamentează, iar suferința i se poate croniciza;<br />
-Propria suferință și deziluzie o transformă într-o filozofie de viață.<br />
<br />
Această ultimă idee de a transforma propria deziluzie în filozofie de viață ține oportunitățile departe și greșelile se vor repeta la nesfărșit.<br />
<strong>Scurt g</strong><strong>hid practic</strong><br />
*Găsește propriile scheme ce aduc relațiile la naufragiu (după ce îți cunoaște familia, după un an de relație, după primul concediu petrecut împreună, după ce îi ceri să va mutați împreună etc)<br />
*Identifică micile aspecte care se repetă în fieare relație (îl/o critici, nu-i accepți prietenii, nu aveți activități împreună, fiecare partener a avut acealași tip de job)<br />
*Nu pune mare preț pe experiența din relațiie trecute sau din viață în general;fiecare nou început este mereu diferit de ceea ce a fost în trecut.Pe măsură ce pui accent pe experiență se vor repeta negreșit.<br />
*Când reîncepi o relație dă jos masca persoanei dezamăgite și trădate.O nouă relație are nevoie spontaneitate nu de demonstrații și certitudini.<br />
*Nu fă noul/a partener/ă să plătească pentru ceva din trecutul tău de care cu siguranța nici nu știe.<br />
<br />
Tot de ceea ce are nevoie persoana dezamăgită este de a se asculta pe ea însăși, de a-și pune pe tapet propriile emoții, trăiri, reacții, greșeli, slăbiciuni și de a le modela într-o formă cât mai ideală. <br />
<br />
Confortul echilibrului interior este atât de grandios încât apoi poți prinde aripi pentru că ești liber.<br />
<br />
Restul...vine de la sine.<br />
<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15870269828700935947noreply@blogger.com0