joi, 14 mai 2015

Tipuri de atasament la copii

    John Bowlby este un psihoanalist britanic ce a pus bazele unei teorii denumita "Teoria atasamentului la copii" dar care poate fi dovedita si la adulti (putin mascata si ulterior schimbata).
   Atasamentul este un fenomen universal si valabil pentru culturi dintre cele mai diverse. Desi de-a lungul evolutiei umane au aparut diverse schimbari si transformari, unele aspecte par sa ramane fixe in timp si cel mai interesant este ca aceastea incep sa apara si sa se formeze in primele 12-14 luni de viata ale bebelusului.
   Atasamentul este dat de  interactiunea mama-copil ce are loc continuu sau nu si in functie de aceasta relatie si interactiune se disting 4 tipuri de personalitati ale copiilor si uletrior ale adultilor, formate pe baza disponibilitatii mamei in fata nevoilor bebelusului.

1.Atasamentul sigur. Este cazul cel mai fericit in care semnalele de atasament ale copilului (plans, cautare activa a mamei) provoaca un raspuns imediat al mamei in cele mai multe cazuri (daca nu in chiar toate). Acest comportament de rutina creaza mai tarziu in mintea copilului si adultului un model intern de atasament in ceea ce priveste asteptarile sale despre lume. Asadar, el considera ca lumea este buna, ca este posibil  sa gasesti ajutor si confort, ca daca ceri ceva iti va fi oferit. Atasamentul sigur este dat de increderea copilului in sine care gandeste ca el este valoros, demn de iubire. In general aceste persoane sunt pozitiviste, fara prea mari temeri, care comunica deschis aproape orice, se asteapta sa fie acceptate, iubite, protejate, iar daca nu primesc aceste raspunsuri intrerup relatia sau ies din contextul ce le distorsioneaza versiunea pozitiva despre lume. Copii care au avut acest tip de atasament fata de mame vor fi sigur pe ei insisi dar si autonomi.
2. Atasamentul nesigur ambivalent. In acest caz, mamele tind sa ofere atentie si protectie copilului atunci cand acesta cere, dar si sa ii fie alaturi, insa din diverse motive nu o poate face. Cauzele ar putea fi o boala a mamei care o tine departe de copil, aparitia unui fratior/surioare, stresul post-nastere,re-inceperea precoce a serviciul etc.   In orice caz, copilul percepe ca mama nu este mereu disponibila cand el o solicita sau are nevoie.. Asadar nu creste cu certitudinea ca daca cere ajutor, protectie si confort o sa le  si obtina si ramane nesigur. In plus, dezvolta ideea incerta asupra propriei valori personale si propriei capacitati de a se face iubit. Copilul si mai tarziu adultul, va fi mereu nesigur, anxios si preocupat, suferind atunci cand mama se indeparteaza de el (pentru ca nu stie daca o va mai regasi si cand). Copilul este dualist iubind si urand lumea in acelas mod si cu aceasi intensitate pentru ca nu este sigur cum ii va raspunde atunci cand el ii  va solicita ajutorul. Drama adultului crescut cu acest tip de atasament este ca au un comportament apropiat/afectuos - distant/uracios si deci tine departe oamenii de el, iar convingerile lui despre lume ii sunt intarite mereu si mereu, facandu-l sa ramana intr-un cerc vicios. Este o personalitate certareata, conflictuala, tinde sa dramatizeze si resimte durerea in mod accentuat.
3.Atasamentul nesigur evitant. Este varianta si mai dramatica a cazului mai sus mentionat, pentru ca mama este inaccesibila. Copilul primeste putina atentie traind intr-un mod dureros lipsit de iubire evitand pe cat posibil durerea legata de refuzul perceput ca urmare al abandonului. Evita contactul emotiv cu  mama dar si cu alte persoane. Copilul  nesigur evitant ca de altfel si adultul de acelasi tip poate insela aparentele pentru ca se prezinta ca fiind independent si autonom. Nu plange din cauza separarii de mama, accepta cu usurinta persoanele care o inlocuiesc, evita sau ramane indiferent in fata reintalnirii cu mama si isi continua activitatile. In realitate, copilul (si mai tarziu adultul) este o persoana cu foarte mari suferinte, lipsuri emotionale si afective, incapabil sa creeze relatii de orice tip, sa fie iubit sau sa iubeasca. Pentru ca nu stie cum.Experienta interioara a copilului nesigur evitant este acea de a trai intr-un mediu ostil, rece  si periculos, in care nu se poate avea incredere in cei din jur si in care trebuie facut efort pentru a gasi sprijin doar in propriile eforturi si puteri. El traieste permanet intr-un mod plin de ura, suspect, nesiguranta si singuratate.
4.Atasamentul dezorganizat.  Tipurile de atasament enumerate mai sus sunt principalele tipuri de acest gen. Ele pot varia de la o situatie la alta, in timp, in intensitate, intr-un mos subtil sau din potriva foarte evident. Se pot insa amesteca fara a urmari un criteriu anume sau fara a avea o ordine sau logica, creind astfel o dezordine afectiva , de unde si numele de atasament dezorganizat. Din fericire, acest tip de atasament nu este frecvent, sunt exceptii si se datoreaza unor disfunctii psihice.Drept urmare nu o sa detaliez acest tip de atasament pentru ca ne-am indrepta catre sfera patologica.
   
   Aceste tipuri de atasament se formeaza in copilaria timpurie si tind sa se formeze ca niste patternuri, niste modele sau scheme ce vor ramane intiparite pentru toata viata.Nu este de nemodificat insa. Adultul, daca isi constientizeaza patternul sau tipul de atasament afectiv il poate schimba(acestia sunt de regula pacientii psihologilor). In plus, copilul poate dezvolta mai multe tipul de atasament cu persoane diferite. Spre exemplu, cu mama se simte sigur, cu tatal nesigur ambivalent, iar cu fratele mai mare nesigur evitant. Putem include si bunici, educatoare, matusi sau alte persoane semnificative(inclusiv un baby-sitter).
    Nu pot incheia acest articlo fara a spune ca idealul unui atasament sigur se formeaza intr-o familie stabila in grad de a oferi siguranta, cu o mare adaptabilitate si putere de a depasi situatiile negative.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu