Despre iubire

   Valuri de căldură, fluturi în stomac, insomnii,  entuziasm și stare generală de euforie și fericire fără motive întemeiate. Uneori o bună dispoziție și o căutare permanentă de a fi diferit/ă, de a ieși în evidență, de a face ceva nostim. Este o lume interioară nouă ce proiectează si asupra celei exterioare ceva bun, pozitiv. Multă bucurie și impuls de a face lucruri frumoase.Lumea nu se prăbușește așa usor, din potrivă, este tot mai înfloritoare și nimic nu poate aduce toamna.Este starea de îndrăgostire.

    A te îndrăgosti este ca și când, brusc, ai căzut pe o coajă de banană.Comparația este simplă însă are scopul de a scoate în evidență faptul că se produce cu așa rapiditate, încât faza incipientă a relației nu se sesizează.Această perioadă de amețeală contunuă cauzată de alunecare face situația delicată. Este perioada cea mai importantă pentru că acum se pun bazele unei relații. Lumea nouă care se deschide este periculoasă și poate chiar distructivă.Accentul cade adânc pe celălalt încât se pierd din vedere aspecte esențiale pentru mai târziu. Acesta este momentul în care se poate considera că iubirea ține loc de orice, că timpul va schimba lucrurile în bine.Schimbarea ideilor, principiilor de viață, modului de comunicare și stilului de viață în general decurg din incapacitatea de a gestiona un moment în care cineva intră într-o relație mai intimă cu noi.Nimic nu este mai frumos decât să știm că suntem iubiți, admirați, încurajați și susținuți.Doar că păstrarea lucidității în aceste momente este crucială pentru viitor. O bună vedere asupra situației și detașarea de propria scenă face să admitem și părțile mai puțin bune din ceea ce se întâmplă în prezent.

    Situația generală generată de starea de îndrăgosteală o pot compara și cu aruncatul dintr-un tren în timpul mersului legat la ochi. Mai avem la dispoziție intuiția, răbdarea și...auzul. Putem intui dacă stăm liniștiți și așteptăm să decodificăm ceea ce auzim: dacă trenul este sau nu în mișcare pentru a ști dacă este periculos să ne aruncăm sau nu.Riscul unui salt pe nevăzute și nesimțite este maxim și singurii care vor suferii suntem cei ce se îndrăgostesc ușor.

    Atunci când se vorbește despre starea de îndrăgosteală se observă câteva puncte comune și esențiale:

-perezența aproape permanentă a imaginii parternerului

-idealizarea lui

-atracția fizică cu accent pe partea sexuală

-dificultatea de a suporta conflictele

-dorința ca sentimentul să fie reciproc

-dorința de a fi mereu împreună

-omiterea anumitor defecte sau slăbiciuni la celălalt în vederea cărora se aduc  justificări

 

Condițiile iubirii pasionale

    

Cadrul socio-cultural este foarte important pentru că determină în mod direct și paradoxal această stare de îngrăgostire. În culturile unde nu este importantă dragostea și iubirea într-o relație ea nici nu apare. În culturile unde exemple sunt peste tot(filme, muzică, artă) starea vine ca ceva firesc și o intregrăm ca parte naturală din noi.

O altă condiție este apariția obiectului și nu al oricărui obiect, ci al celui potrivit.Toți cei care au trecut măcar o dată prin această stare ar spune că față de celălalt simt o mare atracție erotică și că se simt atrași fizic. Însă calitățile obiectului sunt diverse  de la un individ la altul, însă niciodată întâmplătoare. Cel potrivit de fapt este cel programat sau setat să fie. De regulă este continuată inconștient percepția părintelui de sex opus. Cu alte cuvinte, obiectul este potrivit dacă el seamănă cu imaginea părintelui de sex opus.Și mai pe scurt, dacă tatăl a fost exigent, dar protector, atunci și partenerul va fi ales întocmai la fel, prelungind astfel un tipar cu care suntem familiarizați. Pentru că teama de necunoscut ne pune intimitatea în pericol, iar ceea ce ne este cunoscut tindem să conservăm.Nu este o idee tocmai sănătoasă, dar așa funcționează mintea umană până ce va conștientiza acest lucru, apoi va exersa să aleagă în funcție de propiile gusturi și nu în funcție de ceea ce este obișnuit să aibă.

   Atracția erotică pentru că este un impuls și este inconștient el este primul cu care acționăm și primul după care ne alegem partenerul și relația. Dacă s-ar reuși  da pass peste atracția fizică și s-ar lua în considerare persoana în ansamblul ei, atunci relațiile ar fi sănătoase și normale.Sexualitatea este o condiție necesară pentru o relație, însă nu trebuie să fie unica latură sau cea mai importantă. Dacă poate  reprezenta doar o latură și una egală cu toate celelalte (prietenie, principii, valori), atunci nimeni nu ar avaea de suferit.Însă erotismul este un fenomen cu delcanșare rapidă și inedită pentru că nu poate fi explicabilă rațional.

    Studiile arată că femeile caută în primul rând creativitatea și maturitatea la un bărbat, în timp ce bărbații caută frumusețea și sănătatea.Deci sexualitatea nu ar reprezenta punctul cel mai important dintr-o relație.

   A treia condiție  a iubirii pasionale este sentimentul care trebuie trăit și simțit drept amoros.Acest lucru înseamnă o suprapunere între starea erotică și contextul care să permită acea stare.

 

   Stiluri de dragoste

 

Starea erotică  poate fi temporară și mai apoi însoțită de tristețe, regret și păreri de rău.Cum starea pasională nu este permanentă, ea se poate prelungi și evolua în diverse moduri.Hendrick în 1986 a indentificat și descris 6 tipuri de dragoste care ar fi:

1.Dragoste-pasiune ---în care cei doi simt din prima secundă în care se cunosc o puternică atracție fizică care rămâne la același nivel  pe parcursul relației;

2.Dragoste-ludică---când relația are o oarecare distanță și o foarte mică implicare sentimentală din care se poate ieși foarte ușor sau este de probă;

3.Dragostea-prietenie---când relația se bazează pe o lungă și bună prietenie;

4.Dragoste-rațiune--- în care partenerul/a este ales/aleasă în funcție de anumite raționamente ( poate fi un bun tată pentru copilul meu, îmi poate oferi copii sănătoși, partenerul trebuie să aibă aceași educație);

5.Dragostea-posesivă--- partenerii trebuie să-și acorde maximă atenție pentru a se simți bine unul cu celălalt;

6.Dragoste-jertfă---unul dintre parteneri preferă să sufere în locul celuilalt, sau preia din greutățile cuplului pentru a-l face fericit pe celălalt.

 

      Ca o incursiune este de menționat că femeile sunt adeptele tipurilor de dragoste-prietenie, dragoste-jertfă,dragoste-rațiune sau dragoste-posesivă, iar bărbații preferă dragoste-pasiune și dragoste-ludică.

Visurile

În interiorul vieții psihice, visul pare să aibă o deosebită importanță.

De mii de ani oameni se ghidau după vise, le tălmăceau și le descifrau astfel încât să facă față vieții de zi cu zi.Însăși biblia relatează sibolistica visului prin cel mai celebru vis cel al Mariei în care a fost înștiințată că va avea un fiu.Chiar și mai târziu, visele îi sugerau întocmai ce va trebui să facă. Astfel, legătura dintre om și divinitate pare a fi fost posibilă prin intermediul viselor.

    Analiza viselor nu este una ușoară. Deși în unele cazuri, elementele apărute în vis sunt simple și interpretarea pe măsură, în altele, încărcătura psihică a lor le face extrem de dificil de descifrat.

   Cel care a pus foarte mare accent pe interpretarea viselor a fost S.Freud și mai apoi C.G.Jung.

    S.Freud considera visele ca fiind ” viața mentală a ființelor normale”. Jung însă le definea ca fiind ” o autoreprezentare a proceselor inconștientului, pe care trebuie să le considerăm, de fiecare dată,ca pe o compensare a stării conștientului, raportându-le la o situație exitențială anterioară și particulară a vieții celui care visează”

    Aceștia subliniează relația dintre inconștient și vis. Acesta din urmă nu apare izolat de viața psihică, ci este determinat de ea. Acesta conține un ansamblu de experinețe sufletești, o mare încărcătură afectivă și o modalitate de expulzare a multor pulsiuni interioare încă neconștientizate sau neacceptate de societate pentru a fi manifestate către exterior în viața reală.

    Cum visele au o componentă importantă și anume experiențe personale, acestea de cele mai multe ori pot fi interpretate numai apelând la experiența și viața zilnică a persoanei în cauză. Secvențele și imaginile apărute în vis sunt de cele mai multe ori simboluri, adică imaginea realității răsturnată și distorsionată și experineța individului va deveni punctul de pornire al tematicii și dinamicii visului.Visul apare deci ca o experiență psihologică, legată în primul rând de satisfacerea pulsiunilor individuale.

     Deslușirea lor a fost subiect de controversă din cele mai vechi timpuri. Și tot de atunci se știe că oamenii credeau că ele de fapt prevestec ceva, motiv pentru care erau mereu atenți la cele visate. Homer spre exemplu, considera visele ca fiind trimise de către zei cu un scop. Divinitatea de fapt anunța omenirea sau o avertiza asupra anumitor situații la care se putea aștepta.

   Visele pot fi confuze, inteligibile, chiar absurde, uneori în contradicție cu realitatea, însă oricât am încerca să le definim, clasificăm sau desluși ele au un punct central: operarea cu realitatea însă cu origini în inconștient și rol compensator.

     Interesantă este împărțirea viselor în vise mici, cu detalii puține, cu o problemă specifică, unde compensarea constă în adaptarea individului la viața sicială și cotidiană; și visele mari ce oferă răspunsuri referitoare la o întreagă națiune. Aici sunt deja cunoscute visele profetice din Biblie, când o persoană găsea răspunsuri și soluții generale referitoare la o realitate tensionată, conflictuală. ( Cazul visului regelui Nabucodonosor cu ”cele șapte vaci grase și cele șapte vaci slabe” tot din Biblie).

    Cam oricine a studiat visul a găsit sigur o paralelă și o completare între conștient și inconștient. Întâlnirea celor două făcând posibil visul.La baza acestei idei, visul ar îndeplini neumărate funcții, altele decât cele de prevestire, compensare. Printre ele amintesc retrăirea amintirilor ”uitate”, descărcarea tensiunilor psihice, stimularea imaginației,rezolvarea unor situații în plan imaginar, oferirea unor soluții compensatorii la situații conflictuale.

   Jung a găsit mai multe categorii de vise:

Vise compensatorii, prin care individul îți umple anumite goluri interioare la nivel inconștient și imaginar;

Vise conflictuale prin care individul retrăiește sau prelungește anumite situații tensionate din viața cotidiană

Vise penibile ce sunt contrare modului de gândire sau acționare a persoanei și au ca urmare sentimente de culpabilizare sau complexe suferite în viața reală.

Coșmarele sunt vise terifiante cu o mare încărcătură afectivă, agresivitate și pericol ce torturează practic persoana pentru că au mare legătură cu viața socială.

Visele absurde ce sunt greu de descifrat, cu mare încărcătură simbolică.

 Visele profetice sunt cele cu caracter de ”premoniție” ce apar ca urmare a unor îndelungi frămîntări din partea individului.
 

   

Salvează relația de cuplu

A râde împreună =A salva relația

   

Spontaneitatea este sufocată de rutină.Atmosfera devine gri și se stinge.Tăcerea ia loc hohotelor de râs, iar relația suferă și se ruinează. Ultima întrebare care mai animă viața de cuplu este: cum îmi pot readuce armonia și bucuria în viața de cuplu?

   Sunt foarte multe motive ce pot împinge o relație către criză:lipsa afinităților, proiecte și planuri diferite,scăderea dorințelor, pierderea pasiunii, acumulare de furie, noi schimbări, neînțelegeri continue etc.

    Între toate aceste minusuri ale relației, în mod straniu, niciodată nu se specifică un element  important: că aproape niciodată nu se mai râde împreună.

   Contează mii de motive, dar niciodată că nu zâmbim, că nu ne amuzăm, că nu facem haz de necaz.

   Majoritatea cuplurilor consideră că aceste momente de tristețe sunt întâlnite la multe cupluri, că mai sunt și altele ce traversează astfel de momente, că este normal să existe o secvență a crizei în viața de cuplu.

    Este foarte normal, dar și mai normal este dacă toate aceste momente ce țin relația într-o tăcere dureroasă și chinuitoare să fie doar momente. Dincolo de acest punct, în care totul se prelungește, în care secvențele devin scenarii întregi, relația suferă schimbări uneori ireversibile.

   La începutul unei  relații ”umorul specific cuplului” alimentează starea de lejeritate, de entiziasm care adăugate iubirii oferă senzația că totul este posibil și că aceasta este formula magică cu care poți învinge orice obstacol.Dar dacă relația se construiește doar pe atât de puțin și cu atât de puțin riști să lași o portiță deschisă rutinei, care nu face altceva decât să macine totul și să ofere perspective obscure despre viitor.

 

Semnale!!!

·         atracția erotică se reduce

·         viața în doi se asociează cu plictiseala

·         conviețuirea este alcătuită din fraze dure și replici

·         se caută în afară devertismentul pierdut

 

 Atenția reciprocă nu înseamnă a te uita împreună la un film.Nici a face cumpărături împreună, ci înseamnă a vrea pur și simplu compania celuilat. Implică dorința de a fi împreună, implică negocierea de a privi înainte către același punct, implică aceași realitate, implică complicitatea de a trăi în situații cotidiene.Însă și mai mult, atenția reciprocă vine cu grija  pentru celălalt și pentru relație. Când acorzi timp, spațiu, echilibru, iubire, interes, umor celuilat, îți acozi ție respect și împreună cu el o simfonie de avantaje.

   Când se râde împreună beneficiul este pe termen lung. Se prelungește ideea construită inițial conform căreia se poate trece peste orice obtacol. Se solidifică proncipiul afinității celor doi.Intimitatea devine spirituală și nu plastică sau fizică.

   Erori de evitat!!!

Să nu ți niciodată în tine momente sau idei amuzante

Să nu transformi relația în locul unde se pot revărsa toate probleme din jur

Să nu gândești că a fi adult este echivalent cu a fi serios

Nu evita niciun mijloc de a te distra

 Astăzi, a ști să râzi reprezintă un factor de seducție. Bărbatul și femeia au capacități de a râde, de a fi amuzanți, ironici. Astăzi, a ști să râzi înseamnă a lăsa seriozitatea de o parte și a face loc clovnului. A ști să râzi înseamnă a avea spațiu pentru lejeritate.A ști să râzi înseamnă a fi spontan și a găsi mereu ceva plăcut de făcut.A ști să râzi înseamnă a fi creativ. A ști să râzi înseamnă a fi propiul tău doctor.

   Sfărșitul unei relații nu se naște din rutină. Ci din transformarea umorului în  seriozitate.

   Partenerul ce nu oferă lejeritate, libertate și dorință de exprimare, ”taie” din intimitatea relației și pune în loc grijile, problemele, sacrificiile adăugate peste cotidianul zilnic.A fi amuzant chiar și în situații dificile nu înseamnă că nu iei problema în serios sau că nu ești matur și responsabil. Amuzamentul nu pune bariere împotriva rezolvării problemelor, ci le aduce un avantaj.

 

    Eliberarea dintr-o relație devenită apăsătoare de atâta plictiseală se face începând a căuta alte spații legere și aerisite. Dacă aceste spații sunt departe de viața de cuplu cea mai bună soluție este de a reevalua punctele forte ale relației.
    Și de a râde împreună!

Starea de anxietate

  Se întâmplă frecvent să ai o problemă de rezolvat, una dificilă, grea cu multe necunoscute, însă de o importanță deosebită. De la început se știe că pentru rezolvarea ei este necesar mult efort fizic și psihic, de multă investiție de timp, energie și bani. Însă punctul critic în demersul rezolvării unei probleme constă în inițierea unor fapte concrete la momentul potrivit.

    Termenul de problemă nu trebuie privit doar din punctul de vedere al matematicii, pentru că în psihologie el are mai multe înțelesuri printre care: un obstacol, o greutate ce se interpune în fața realizării unui ideal, ideal ce poate fi atins prin modalități cum ar fi gândirea, inteligența; sau prin utilizarea așa-numitelor operații de procesare de ”solving problem”.

  O problemă poate fi de natură emoțională, profesională, școlară, familială, politică sau financiară.
    Așa cum spuneam, momentul decisiv în rezolvarea unei probleme este inițierea concretă a unor fapte realiste ce pot rezolva problema imediat și sigur, cu consecințe pe termen lung sau foarte lung.
 
 Dar se întâmplă adesea ca o problemă deși să aibă caracter imperativ, deci să fie urgentă, ea să fie amânată, evitată, iar după mai multe tentative de a iniția rezolvarea ei totul să se termine înainte de a fi rezolvat chiar și o mică parte.

  În ciuda faptului că unele persoane dispun de inteligență, de timp, de bani și de multe alte resure, nu pot termina rezolvarea unei probleme. Astfel de persoane pot fi recunoscute foarte ușor.Pentru că se apucă greu de rezolvarea unei probleme și sfârșeșc foarte ușor. Însă apare sentimentul de vinovăție, de neputință, de insatisfacție, teamă, grijă și o proastă dispoziție generală.Aceste stări defindesc ceea ce se numesc Stări de anxietate.

  Starea de anxietate este o stare destul de vagă, ambiguă, difuză caracterizată prin-un simțământ de insecuritate, neliniște, îngrijorare legate de o amenințare de care persoana în cauză nu-și dă seama.  Asta pentru că, tot amânând rezolvarea unei probleme cu trecerea timpului, ea poate fi trecută din conștient în inconștient.Adică o amână până uită de ea. Însă nu și inconștientul. Deși acesta are capacități extraordinar de mari de a înmagazina tot felul de lucruri care nouă ni se par inutile,  la un moment dat când se va umple va scoate afară din ele. O va face fie puțin câte puțin, prin comportamente nefirești pentru noi (neliniște, agitație, incapacitate de concentrare), fie o va face mai agresiv rezultând comportamente mult mai ample (violențe).Oricum ar fi, e clar că primim un semnal: ai o problemă de rezolvat! Rezolvă într-un fel!
 
 Starea de anxiatate prelungită aduce cu sine nu doar multiplicarea și amplificarea stărilor proaste, dar și apariția de noi probleme ca urmare a nerezolvării celei anterioare. Iar toate stările care compun și definesc anxietatea se măresc aidoma unui bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească la vale.
 
 Unii psihologi mai definesc anxietatea ca  fiind trăită ca o durere,o încordare continuă, sentimentul de pericol despre viitor, o instabilitate și insecuritate.
 
 Ceea ce este important de menționat este că anxietatea nu trebuie să fie confundate cu teama și frică, deși aceasta le conține pe amândouă. Diferența este dată de grad și de cogniție. Frica este o stare a cărei cauză este bine cunoscută de persoana în cauză. Îi este frică de profesor, de înălțime, de animale. În cazul anxietății, obiectul ce o provoacă este slab diferențiat din punct de vedere cognitiv: practic nu se știe care este cauza.Anxietatea este deci ”o teamă fără obiect”.

   Persoana anxioasă trăiește o stare nedefinită de primejdie, anicipează nereușita, nerealizarea și manifestă o stare de teamă față de posibilele evaluări sociale. În fața unei situații noi, persoan în cauză încearcă senzații de incapacitate, inaptitudine pentru cerința solicitată de aici tendința de a fugi de evidență și responsabilitate.Treptat, se simte tot mai nesigur pe propriile puteri și posibilități, devenind pesimist.Va trăi o stare interioară umilitoare, de autodispreț.Se descurajează ușor, în fața oricăror obstacole, fie ele cât de mici, se simte depășit, devine frustrat, tensionat în a căuta rezolvări, plânge cu ușurință.

  Persona anxioasă nu se poate detașa de viața socială pentru a-și oferi răgaz, odihnă, liniște, înțelegere și acceptare a situației în care se gasește.Pentru depășirea situației, își mobilizează forțele, dar, din cauza fluctuațiilor trăirilor interioare, va eșua.Consecința este ușor de intuit: slăbiciune, întărirea convingerilor că nu poate realiza nimic și mai departe evitarea situațiilor cu grad de risc, neclare sau incerte. Așa va adopta o prudență excesivă, cu care el însuși trăiește greu, mai ales că nerealizarea și izolarea socială îl convertesc într-un nefericit  fără satisfacerea nevoii de afirmare socială.

   Deși subiectul anxios simte nevoia de adeziune afectivă, de aprobare  și susținere morală, este un om retras, timid, în relațiile cu persoanele străine adoptă o atitudine retrasă, de rezervă. Despărțirea de familie, chiar și pentru câteva zile, o resimte ca pe o durere ce îi provoacă un gol sufletesc.
 
     Anxietatea, după cum am vazut, este definită ca pe trăiri de tot felul.Nu sunt de neglijat nici aspectele fiziologice.Acest amalgan de emoții, sentimente și trăiri se exteriorizează și se menționează stări de palpitații, tulburări de respirație, tahicardie în care pulsul și respirația se accelerează chiar și când persoana se află în repaus, modificări ale tensiunii musculare, slăbiciune în tot corpul, tremur, uscăciune a gurii, senzația de gol în stomac.
 
 Ca și comportament anxietatea se recunoaște la o persoană care este dezorganizată, are performanțe scăzute, tendința de a depăși starea de discomfort prin mecanisme diferite.
  
Pentru că starea de anxietate împiedică persoana să se afirme social, profesional, finaciar etc, nu se poate impune în fața celorlalți, nu-și poate spune punctul de vedere și nu evoluează, este de luat măsuri rapide. Viața ne întâmpină atât cu bune cât și cu rele, dar trebuie să reușim să mergem mai departe în cel mai plăcut mod cu putință.Este în menirea noastră! 

Relații fără viitor

   Când întâlnim o nouă persoană și ne atrage și dorim să formăm o nouă relație, devenim atât de entuziasmați, încât uităm unele aspecte cum ar fi: să punem întrebări pentru a afla unele amănunte importante despre partener.

        Pășind peste unele indicii ce ți-ar arăta că relația nu ar merge și insistând pe a o crea  cât mai intimă, ajungi într-un moment al relației și chiar al vieții, când pare că nu mai poți merge mai departe, că nu mai poți evolua și dezvolta ca om și personalitate și devi nefericit, deprimat, inactiv social. Toate acestea au un motiv, un sens dar și o rezolvare. Identifică unele momente cheie din viața ta ( când, cum și de ce ai decis să faci un copil, să te căsătorești, să te muți de la părinți pentru a sta singur, când ai sfârșit o relație, cum ai sfârșit relația și ai început alta).Este posibil să fi greșit că nu ai avut răbdare pentru inițierea relației, să o fi grăbit conturând-o intimă și să-i fi acordat o șansă din diverse motive care de fapt te au doar pe tine în centrul atenției. Deși este mai simplu să credem că celălalt este de vină sau că soarta și destinul așa au fost, mai bine pentru o secundă devino sincer cu tine și caută acele puncte greșite pe care să le corectezi.

        Într-o relație de cuplu nimic nu este simplu.Conviețuirea, iubirea, intimitatea, comunicarea,supraviețuirea,...totul trebuie făcut în doi și împărțit în doi.Matematic vorbind, orice număr îl împarți la 2...va da mereu un număr fix...deci două jumătăți.Egale. În viața de cuplu, orice lucru împărțit la doi nu dă mereu un alt lucru fix...deci două jumătăți. Balanța va fi într-un balans continuu, părând o  nesfârșită luptă de aducere și menținere în echilibru.
   O relație este o înțelegere asupra unui egal parteneriat pentru milioane de aspecte ce pot lega un cuplu.Egalitatea este cuvântul cheie și nu mă refer aici la egalitatea dintre sexe (nici nu m-aș gandi să încep aici un război între sexe). Mă refer la egalitate ca la o negociere corectă, echilibrată care să permită celor doi evoluția personală prin sprijin reciproc. E ca și când doi oameni construiesc o scară împreună pentru că așa au stabilit de comun acord, scară pe care o construiesc treaptă cu treaptă și le  urcă  pe rând.Când unul din parteneri nu mai adaugă o treaptă scării, atât el cât și celălalt vor rămâne pe loc la același nivel. Sinceritatea ar fi de mare ajutor în acest moment. Cel ce nu mai dorește înălțarea scării va trebui să-i mărturisească acest lucru celuilat, pentru ca cel din urmă să hotărască ce va face pe viitor. Va rămâne la acest nivel alături de partenerul cu care a construit scara până la acest nivel, sau își va căuta un alt partener alături de care să continue ce a început.
 
           Unele  relații nu au capacitatea de a construi nici măcar o treaptă.Rămân la ”start” mulți ani împreună și asta pentru că unul dintre parteneri sau chiar amândoi aduc în relația de cuplu cu sau fără voia lor, diverse probleme din copilărie.

           Un copil care ia  parte la suferințele celor apropiați și iubiți, cum ar fi mama, tata, frații, bunicii și îi vede umiliți, jicniți, neajutorați, va dezvolta un  impuls de a ajuta.Păstrând această dorință pentru mult timp și făcând din ea o nevoie proprie, copilul astăzi adult, va proiecta acest ajutor de care aveau nevoie părinții și familia lui, asupra partenerilor de viață.Astfel, se va simți mereu responsabil cu oferirea de ajutor partenerului, pe care îl consideră slab, dezorientat, confuz, vulnerabil.
      Idolatrizat, partenerul primește avalanșe de sfaturi,recomandări, va fi atent urmărit, mereu încurajat, deciziile se vor lua în locul lui pentru că el nu se descurcă niciodată bine,i se vor tolera toate comportamentele fie ele oricât de antisociale.
       Dacă ești într-o relație și crezi că cel de lângă tine nu se poate descurca fără tine, că nimeni nu-l poate iubi, asculta, încuraja mai bine decât tine, dacă te simți dator să-i vindeci răni din copilăria lui, dacă eviți orice tip de confruntare cu el de teama de a nu-l supăra sau deranja, dacă ești de acord cu orice tolerându-i și justificându-i orice acțiune...atunci este o problemă în relația voastră. Problema nu este la el.Problema este la tine care de fapt încerci să-ți satisfaci nevoia de a oferi  ajutor cu orice preț.
  În general,cum cel mai apropiat om este chiar partenerul de cuplu, nu rămâne decât să-i fie răsturnate lui toate camionale pline cu nevoile de ajutorare acumulate de atâta timp.Nu este nimic în neregulă cu a ajuta, este în neregulă cu a ajuta pe cel ce nu cere ajutor sau nu are nevoie reală de asta.
   La fel de nesănătoase sunt și relațiile în care unul dintre parteneri este mai interesat de celălalt decât celălalt de el.Chiar dacă cel ce nu primește atenție și iubire, interes și susținere, observă distanța parterelui, relația continuă și continuă cu veșnica speranță că într-o zi lucuruile se vor schimba și că va veni și rândul celuilalt să le ofere.Cum însă un prezent nu se trăiește din proiecțiile viitorului, este mai bine să întrerupi relația dacă observi câteva aspecte la partenerul tău, aspecte ce conclud faptul că el nu are interes pentru tine cum ai tu pentru el. Dintre acestea ar fi că:- nu are entuziasm când faceți diverse lucruri împreună (cumpărături, vacanțe, planuri de  viitor)
-renunți la multe plăceri proprii doar ca să-i faci pe plac, însă el niciodată  nu face la fel
-nu a povestit familiei lui despre tine așa cum tu ai făcut deja
-nu vorbește apropae niciodată despre el, despre ce probleme are, temeri, bucurii, planuri, în timp ce tu te deschizi ca o floare față de el
-are puține inițiative în ceea ce vă privește ( nu te ia de mână, nu-ți cere sfaturi, părerea, nu te privește în ochi și nu e atent la ceea ce spui)
    Aceste fapte își au rădăcinile în copilărie. Învățând de copil că nu ai voie să fi iubit,că nu meriți atenție pentru că nu ești o persoană valoroasă,  că pentru intimitate trebuie să aștepți cuminte, că lucrurile bune se întâmplă foarte rar și nu oricui. La maturitate acest profil rămâne valabil.Astfel te comporți ca și când ai fi un copil cuminte și suspus ce-l așteaptă pe Moș Crăciun. Doar dacă ai răbdare și te comporți frumos poți avea parte de bucurii, iubire, atenție, intimitate.Depășind aceste momente și temeri, poți ajunge într-un moment echilibrat pe fondul căruia să poți pune bazele unei relații pe care împreună și în mod egal să o hrăniți, la care să  contribuiți și de care să aveți plăcerea de a o perfecționa.
  
   O altă problemă și una destul de interesant de strategic construită este cea în care ai o relație cu o persoană pe care o ai drept model. O relație foarte strânsă cu unul din părinți (de regulă cu tatăl dacă ești o fată și cu mama dacă ești băiat) nu face altceva decât să prelungească nevoia de a-l mai avea. Și cum vârsta nu-ți mai poate permite, se apelează la un tertip, inteligent de altfel: faci din partenerul/a tău/ta părinte de care nu te poți despărți.Astfel, îl/o idolatrizezi, îl/o  asculți ca pe un/o sfânt/ă, îi ceri mereu sfaturi, păreri, vorbeși și crezi despre el/ea că este mult mai bun/ă decât tine, are o inteligență superioară ție, este mai valoros pentru că are o poziție socială și profesională mult mai bună decât ale tale, are o atitudine și o personalitate mult mai puternice decât ale tale, este mai bun/ă în tot și la toate. Este adevărat că nu ai cum să nu iubești o astfel de personaă și să nu ți-o dorești aporape, însă nu neglija aspectele tale pozitive, calitățile, atitudinea și personalitatea ta, inteligența și valoarea în ansamblul tău  ca persoană. Și lipsa părinților sau lipsa aprecierii din partea lor pot determina în mod iconștient. Părinții care nu oferă afecțiune, atenție, iubire și îngrijire sub toate formele ei, nu fac altceva decât să-și pună copilul în postura de a-și alege metaforic un alt părinte. De cele mai multe ori se întâmplă ca însăși partenerul/a să devină părinte. Aceasta este însă o alegere cu urmări defectuase și care nu permite cuplului și persoanelor ce îl formează să evolueze.
  
         Nu este o relație de viitor nici cea în care ai alături o persoană de la care aștepți să se schimbe și motivul pentru care continui această relație nu are nicio legătură cu realitatea lui și a voastră, ci cu potențialul lui.Făcând din celălalt un țel și un proiect, prelungești un prezent care poate fi dureros, trist, devalorizator pentru tine, așteptând ca celălalt să se schimbe ca să-ți fie și ție bine. Această așteptare îndelungată adâncește rănile suferinței până când vei uita cine ești cu adevărat, ce poți realiza pe viitor, ce forțe ai și ce poți realiza cu ele. Această stare de sine plafonată te face să accepți din ce în ce mai multe de la parnereul /a tău/ta. Orice greșeală o percepți cu indulgență, speri mereu că va fi ultima până la proba contrarie, încerci mereu să te Autoconvingi că are nevoie de o șansă, înțelegi că orice greșeală face se datorează lipsei de înțelege, afecțiune și iubire din partea părinților din perioada copilăriei sale, iar datoria ta este să-i inchizi acele răni pentru ca mai tîrziu el să devină omul matur pe care ți-l dorești de fapt. Însă nimeni nu se poate schimba prin ochii nimănui și nici prin conștientizarea greșelilor din partea celuilalt.
    
                Oricine se poate schimba și evolua însă doar prin ochii săi, prin conștientizarea proprie a propriilor  greșeli și prin acțiuni directe și concrete. Așteptând să evolueze, să se maturizeze, să devină un om cu o personalitate puternică cu mari realizări, în speranța că vei fi răsplătit/ă te vei cufunda singur în așteptări și dezamăgiri, vei pierde încrederea în sine și în ceilalți. Cel ce alege să se schimbe o va face cu forțele proprii și singurul căruia îi va purta recunoștință va fi lui însuși.Ceilalți nu pot fi decât martori.Este ca la un joc de fotbal. Jucătorii unei echipe au contribuit la câștigarea cupei, suporterii au fost doar asistenți la un spectacol. Cum însă jucătorii au avut nevoie de suprotul moral și încurajări din partea lor, tot așa și noi avem nevoie de suportul și încurajările din partea partenerului/ei.
   În consecință, o relație sănătoasă și de viitor este cea în care ai alături un partener pe care îl accepți așa cum este el în prezent nu așa cum poate va fi el într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Trăirea prezentului pentru așteptarea continuă a unui viitor mai bun te va face mai nefericit/ă decât crezi.