Arta de a asculta

   Ascultă și vei fi ascultat! 

 

O deviză și un principiu pe care credem că le stăpânim.Stă însă în caracterul omului de a-și însuși valori, principii, idei și chiar filosofii de viață pe care în realitate nu le are sau pe care pretinde că le deține.

 

   Comunicarea este o dimensiune fundamentală în orice tip de relație, iar când nu se realizează în mod optim pot apărea probleme unele chiar serioase.

    Sunt foarte multe erorile în comunicare și cele mai frecvente sunt însăși lipsurile provenite din faptul că nu se  comunică deschis, sincer și se preferă a ține  ideile, emoțiile, nemulțumirile în interior ( fenomen cunoscut și sub numele de interiorizare) din motive de teamă ( ”Dacă i-aș spune m-ar respinge”), de slăbiciune (” Nu pot spune NU ), din orgoliu ( De acest lucru trebuia să-și fi dat seama singur/ă).

   O altă eroare este aceea de a te exprima vag sau la modul general punându-l în dificultate pe celălalt în a înțelege mesajul. Uneori se întâmplă ca celălalt să înțeleagă un alt mesaj chiar și atunci când ideea expusă a fost clară, concisă și la obiect. Deci...cu atât mai mult atunci când este vagă și fără precizie. Este clară necesitatea transmiterii unei idei cât mai clare și concise.

 

   Însă una din erorile frecvente și delicate este aceea a lipsei capacității de a asculta!

   Comunicarea este un proces foarte simplu prin care  exprimăm o idee sau o dorință unei alte persoane folosind un mijloc de comunicare prin intermediul limbajului (limbajul nu doar verbal ci și nonverbal).

  COMUNICARE = EXPRIMARE + ASCULTARE

Așadar, din nevoia  de a comunica ceva exprim o idee și ascult efectul ce l-am produs (sau rezultatul). Dacă se întămplă să comunic exprimând ceva fără a asculta este simplu de înțeles că am comunicat pe jumătate. Imaginați-vă două echipe de fotbal pe teren. Ce s-ar întămpla dacă ar juca doar o echipă și ar ține mingea numai și numai la ea. Cealaltă echipă devine fără voia ei spectatoare la propriul joc.Bineînțeles că jocul nu este corect și că nu se respectă regulile.Nici un învingător nu va fi.

     Dacă în astfel de situații se poate respecta adversarul și i se dă șansa de a fi partener la un joc, atunci de ce și în alte situații nu se întâmplă la fel?

  

În teoria tradițională a comunicării, exprimarea și ascultarea sunt faze distincte în care unul vorbește și celălalt ascultă și bineînțeles rorurile se pot inversa.Această inversație de roluri este foarte importantă și poate fi considerată ca o terță componentă mascată, care nu este la vedere și care prelungește ideea de comunicare și înțelegere. Pentru că ascultând (deci tac) reușesc să văd reacții, am posibilitatea să observ, să realizez ceea ce ai înțeles despre ce am vorbit, să văd expresiile și să deduc ceea ce ar trebui făcut pe mai departe. Tocmai de aceea ascultarea face circuitul comunicării complet.

Unii psohologi experți în comunicare au comparat exprimarea și ascultarea cu simbolul taoist Yin și Yang (principul feminin pasiv și principul masculin activ).

 

Să ne imaginăm jumătatea albă ca fiind exprimarea și jumătatea neagră ascultarea; în jumătatea albă este o mică părticică neagră ce ne indică ideea că în timp ce exprimăm ceva putem și asculta așa cum în jumătatea albă există o părticică neagră ce indică desigur că în timp ce ascultăm exprimăm cu siguranță ceva.

   Foarte mulți profesori universitari alături de ucenicii lor au arătat în nenumărate rânduri prin multe experimente că fără comunicare nu se poate și mai ales noi oamenii nu ne putem detașa de această componentă.Chiar și când nu ne dorim să comunicăm ceva de fapt comunicăm:că nu dorim ceva! (în acest caz să comunicăm). Acest mic paradox și-ar avea explicația în faptul că oamenii asociează comunicarea cu vorbirea, cuvintele și scrisul.

 

   Ascultarea

 

      În termeni comuni ascultarea este o activitate din spectrul auzului și dedicat sunetelor și cuvintelor.Ascultarea presupune decodificarea unor coduri și semnale pe care le primim prin diverse canale (aer, scris, desene, semne ce reprezintă diverse concepte).

  Ascultarea presupune îndreptarea atenției către cel care exprimă, iar ceea ce exprimă vine prin mai multe moduri ( cuvinte, voce, tonalitate, postura corpului, mișcările ochilor etc).

 

   Pentru a ști dacă într-o anumită situație asculți într-adevăr poți face un mic exercițiu: când te afli în fața unei persoane care îți exprimă ceva pune-ți câteva întrebări:

1)Ce vrea să exprime această persoană cu adevărat? Unde vrea să ajungă? La ce se așteaptă de la mine?

2)Cum se simte în interior? Ce emoții și sentimente o/îl înceracă?

3)Am înțeles într-adevăr ceea ce vrea să spună?

 

    După cum se poate deduce a asculta nu este ușor.Sau cel puțin nu la fel ca a exprima. A asculta presupune atenție și deci efort dar și foarte mult exercițiu. Este adevărat că trăim într-o societate unde nu suntem învățați să ascultăm ci doar să exprimăm. Nu învățăm ascultarea nici la școală nici în familie și avem șanse maxime să transmitem mai departe aceleași obiceiuri.Avem însă posibilitatea de a întrerupe cercul printr-o practică constantă.

 

Câteva defecte ale non-ascultării

 

-te lași distras de gânduri ce nu au legătură cu ceea ce asculți ( îți imaginezi ceva, visezi,încerci să faci conexiuni cu privire la unele evenimente de ieri despre ce ai fi putut face și ce consecințe ar fi avut etc)

-încerci să combați pe loc o problemă înainte de a avea toate datele ei și a lăsa puțin timp la dispoziție pentru a face un plan și a anticipa unele posibile răspunsuri sau reacții; în loc de a combate este mai eficinet să te concentrezi pentru a înțelege ceea ce ți se comunică;

-declari plictisitor un argument și exprimi pe moment dezacordul chiar și la nivel non-verbal (răbufnești,caști,clatini din cap în sens negativ, te încrunți);

-te entuziasmezi sau te contrariezi pentru o parte a problemei pierzând din vedere semnificatul general al unei conversații;

-oferi semnificație mai mare cuvintelor decât semnalelor non-verbale (privirea, gestica, expresia feței, postura, tonul vocii etc);

- te focalizezi doar pe conținutul explicit al mesajului proiectând valențele sale emoționale și implicațiile către planul relațional

 

 

    Ascultarea activă

 

Cum am scris mai sus, ascultarea reprezintă principiul Yin și deci este feminină și pasivă presupunând receptivitate. Nu este complet doar atât.Experimentele o spun.Este mai bine decât a nu asculta, dar pentru ca ascultarea să capete forma ideală este nevoie de o anumită strategie activă(partea albă din jumătatea neagră) pentru a îmbunătății legătura cu celălalt făcându-l să se simtă ascultat (așa cum și tu îți dorești să fi) și obținând mai multe informații utile și o mai bună înțelegere.Acest mod de a asculta este numit de către specialiștii în comunicare sub denumirea de ascultare activă iar strategiile sunt de trei tipuri:

1.manifestarea interesului;

2.cererea de informații;

3.semnale de înțelegere.

 

   1.Manifestarea interesului punctează o instaurare a unui contact direct cu interlocutorul pentru a demonstra atenția. În timp ce el vorbește tu îl asculți. Practic și concret acest lucru se concretizează prin:

-a ține un contact vizual ( a privi interlocutorul în ochi, dar nu foarte fix );

-a utiliza limbajul corpului ( a sta cu fața către cel ce vorbește, a exprima o mimică facială ce denotă interes, a te apleca către celălalt);

-redu la minim distrațiile (a nu privi ceasul, a nu te legăna, a nu te scărpina în cap, a nu te juca pe telefon)

 

 2.Cererea de informații poate fi foarte utilă pentru a înțelege mai multe idei dar și unde vrea să ajungă persoana respectivă. Sunt nenumărate motive pentru care această strategie este bine de urmat și exemplific aici câteva:

-invitație la un început de conversație (uneori servește la a sparge ghiața sau la a anima dialogul; te poți ajuta de fraze precum: ”Îmi povestești puțin...” , ”Ce crezi despre?...”, ”Aș vrea să știu opinia ta...”

-întrebări generale (aceste tipuri de întrebări lasă loc de răspunsuri elaborioase)

-întrebări precise (au în vedere fapte și detalii care interesează cel mai mult și care ajută interlocutorul să lămurească anumite aspecte;te poți ajuta de fraze precum: ”În ce sens tensiunea din acel grup te afectează?”)

-semnale de încurajare (se poate face cu ajutorul unor simple cuvinte: ”A, da?” , ”Desigur”; sau cu ajutorul unor gesturi sau alte semnale verbale: priviri, aprobări cu capul).

 

3.Semnale de înțelegere  servește la a reduce bariera ce se află inevitabil între două peroane mai ales între acele persoane care abia se cunosc. În acest fel se elimină obstacole în comunicare  și permite clarificarea rapidă a eventualelor probleme.Iată câteva exemple:

-rezumare și parafrazare ( se referă la a concluziona cele spuse de către emițător prin reluarea ideii dar cu propriile cuvinte;în acest fel se poate afla dacă cel ce a ascultat a înțeles bine iar cel ce a transmis ideea primește acest mesaj și deci are confirmarea că poate merge mai departe cu ideea;este o confirmare că ”ascultătorul” chiar a ascultat și este interesat )

-rezonare emoțională și empatie (este foarte important să înțelegem cuvintele și sensul lor însă în completare trebuie să înțelegem și emoțiile și sentimentele celuilalt;te poți ajuta de fraze precum: ”Am impresia că te simți intimidată”, ”Te văd tulburat”, ”Înțeleg că îți este teamă” )

 

      Ei bine ascultarea este un proces dificil, dobândit prin imitație și perfecționat prin antrenament. Este nevoie de voință și...muncă...multă muncă.

  Așadar comunicați, exprimați și ascultați!