Catre viitor cu o stare de bine...

  

Viața cotidiană ne pune zilnic la grea încercare și ni se cere să fim tot mai în formă și pregătiți pentru noi și dificile provocări. Recent, societatea a fost denumită ”junglă” unde toți se luptă să căștige și unde nimeni nu ține seama de celălalt. În realitate, lucuruile nu stau chiar așa. Provocările sunt într-adevăr uriașe dar nimic nu poate fi exagerat decât dacă noi permitem acest lucru. Sunt nenumărate tehnici de relaxare( yoga), avem nenumărate mijloace de a depăși frustrările și greutățile(sport, cursuri de dans,pictură, teatru), iar speialiștii sunt la tot pasul( psihologi, consilieri). Însă mici trucuri există și pentru acasă, făcute în liniște și tihnă, fără costuri materiale. E nevoie de bunăvoință și...cam atât.
   Gary Dougles a propus câteva trucuri cu ajutorul cărora poți îmbunătății calitatea vieții și de ce nu a sănătății. El a realizat un set de 9 întrebări pe care mie îmi place să le denumesc ”întrebări către un viitor cu o stare de bine...”.
  Le denumesc așa pentru că aceste întrebări te ajută să iei contact cu prezentul și mai mult decât atât să te ”vezi” pe tine însuți, să te înțelegi și să te cunoști mai bine astfel încât să ști ce decizii să iei, cum să acționezi și de ce nu, cum să te comporți în anumite circumstanțe.
   
Cum se face?

    Începe prin a înțelege că aceste întrebări au scopul și beneficiul de a structura și împrospăta Eul. Este util să le citești pe toate și să îți răspunzi imediat, dar este bine și dacă răspunzi pe rând la fiecare întrebare in decursul unei zi/săptămâni/luni. Totul depinde de tine și de timpul pe care dorești să ți-l acorzi, dar și de rapiditatea cu care reușești să le ”decodifici”.

 1. Dacă în viața mea mă orientez către o stare de bine prin intermediul bucuriei, încrederii, determinării, serenității, libertății, iubirii...atunci în corpul meu simt....

2. Ce anume gând mă face să  am o stare de bine și să zâmbesc?...

3. Ce cred că sunt eu și ce doresc să fiu pe viitor?...

4. Așa cum sunt eu acum, cum poate fi mai bine de atât?...

5. Ce este bine/bun în acest prezent iar eu nu pot să văd?

6. Ce energie, spațiu și conștiință este în corpul meu care să îmi permită să am o stare de bine?

7. Acest nou Eu care sunt acum, dacă  îmi oferăposibilitatea de a face ceva grandios și evolutiv, ce ar fi?...

8. Cum trebuie să mă (re)gândesc la mine acum?

9. Ce trebuie să fac pentru ca toate planurile mele să se manifeste?


        De la aceste întrebări pot deriva multe altele până să răspunzi la întrebarea de bază. Așadar, lasă imaginația și creativitatea să zburde. Poți scrie răspunsurile, sau le poți ”spune” în gândul tău.Acordă timp fiecărei întrebări. Întorcându-te către tine, către Eul și Sinele tău, către locul cel mai ascuns din tine și poți să te descoperi așa cum nu credeai vreodată că ești și să scoți la lumină o parte din tine ce te poate schimba extraordinar de mult.Cu toții suntem frumoși și nemaipomeniți. Noi oamenii, nu suntem niște simple animale care doar își satisfac nevoile de bază. Avem gânduri, ambiții și idei. Mereu avem câte ceva de schimbat la noi, când de fapt schimbarea suntem chiar noi și se gașeste în inima noastră.
Mult succes! 

Depresia

 

 

     Depresia este o tulburare a dispoziției (stării sufletești) care determină copilul și adolescentul să se simtă trist sau să fie irascibil o perioadă lungă de timp. O persoană tânără care este deprimată nu se mai bucură la școală, la joacă și în compania prietenilor și poate fi lipsită de energie sau poate avea alte simptome.. Depresia poate dura o perioadă lungă de timp și poate avea o evoluție ciclică, cu perioade de boală urmate de perioade fără semne de boală. Depresia cronică, forma medie denumită și distimie, apare atunci când un copil se simte înfrant cea mai mare parte a timpului, timp de un an sau mai mult. Atât forma medie cât și forma gravă a depresiei poate fi tratată cu eficiență.
Până de curând se credea că numai adulții suferă de depresie în timp ce copiii și adolescenții nu. Acum se știe că până și copiii mici pot avea forme grave de depresie ce necesită tratament pentru vindecare. Oricum, simptomele depresiei la copil și adolescent sunt greu de recunoscut. Simptomele variază de la plictiseală la dureri abdominale și pot fi confundate cu simptome ale altor afecțiuni. Mulți copii și adolescenți care suferă de depresie nu primesc tratament adecvat pentru că simptomatologia nu este recunoscută. Variații ale stării sufletești și schimbări emoționale cauzate de depresie pot trece neobservate, considerate neimportante sau atribuite creșterii normale.
     Copiii și adolescenții cu depresie au frecvent și alte tulburari precum anxietate, tulburări de comportament asemănătoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atenție, tulburări de alimentație și ale procesului de învățat precum și serioase tulburări de comportament (comportament dezordonat). Aceste manifestări pot apărea înainte de a fi diagnosticată depresia la copil.

     În trecut se consideră că depresia este "toată în minte" și că o persoană cu depresie este capabilă să se însănătoșească de la sine. La ora actuală se știe că depresia este o afecțiune care necesită tratament și nu este un viciu sau o slăbiciune. Anii copilăriei și adolescenței pot fi dificili pentru copiii cu depresie și membrii familiei, în special atunci când boala nu este tratată. Netratată, depresia severă poate să dureze un an sau chiar mai mult. Depresia severă sau prelungită poate genera probleme precum dificultate în împrietenirea cu alte persoane și menținerea prieteniei, dificultăți la școală, consumul de droguri, comportament suicidar și alte probleme care se pot prelungi și la maturitate.

   Depresia se consideră a fi un dezechilibru al unor substanțe chimice numite neurotransmițători, care transmit mesaje între celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substanțe chimice, ca de exemplu serotonina, ajută la reglarea dispoziției. Dacă aceste substanțe chimice, care reglează dispoziția, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezultă depresia sau alte tulburări de dispoziție. Specialiștii nu au stabilit până în prezent de ce se produce dezechilibrul neurotransmițătorilor. Ei cred că schimbarea aceasta poate apare ca o consecință a stresului sau bolii, dar ea poate apare și fără o cauză clară. Depresia la membrii familiei: copiii și adolescenții care au un părinte cu depresie au riscul de 3 ori mai mare de a face depresie decât cei ai căror părinți nu au depresie. Specialiștii cred că atât trăsăturile familiale moștenite (genetice) cât și conviețuirea cu un părinte care are depresie poate crește riscul copilului de a face depresie.
Depresia la copii și adolescenți se poate datora stresului, problemelor sociale și conflictelor familiale nerezolvate. Ea poate fi de asemenea asociată traumelor precum violența, abuzul sau neglijarea.
Copiii și adolescenții care au afecțiuni medicale serioase îndelungate, probleme la învățătura sau tulburări de comportament pot face mai ușor depresie.
 

Factori care cresc riscul de depresie la tineri

Câțiva factori cresc riscul de a face depresie la tineri:
- dacă un părinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important factor de risc pentru depresie
- dacă au mai avut un episod depresiv, în special dacă primul episod depresiv a apărut la o vârstă mică
- dacă au afecțiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezența unei alte tulburări psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniște, teamă)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.
Alți factori de risc și situații care duc la depresie sunt:
- fetele la începutul pubertății (până la pubertate fetele și băieții au același risc de a face depresie însă nu și după pubertate și la maturitate)
- violența în familie
- lipsa relațiilor sociale cu persoane de aceiași vârstă
- agresivitatea sau victima unei agresiuni

    Depresia în copilărie sau adolescența se dezvoltă treptat sau apare brusc. Copilul poate părea mai degrabă irascibil decât trist sau se simte plictisit sau deznădăjduit. Anturajul copilului poate observa la copilul cu depresie lentoarea în mișcări, insomnia sau agitația. Copilul poate fi autocritic sau poate avea sentimentul că cei din jur sunt prea critici față de el.
Aceste simptome de depresie sunt adesea subtile la început. În acest stadiu este dificil de asociat simptomele cu depresia și este greu de crezut că este vorba de depresie la copil.
Copilul cu depresie poate avea următoarele simptome:
- iritabilitate
- temperament violent
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac
- dificultăți în gândire și în luarea deciziilor
- somnolență sau insomnie
- modificări ale obiceiurilor alimentare care pot duce la creștere, scădere în greutate sau absența căștigului iî greutate, așteptat la copilul în creștere
- scăderea respectului de sine (scăderea încrederii în forțele proprii)
- sentimentul de vinovăție sau deznădejde
- oboseală permanentă sau lipsa de energie
- retragere din viața socială, ca de exemplu lipsa interesului față de prieteni
- gândul la moarte și gânduri de sinucidere.

    Diferențierea între diversele dispoziții normale și simptomele depresiei este de multe ori dificilă. Sentimentele ocazionale de tristete si irascibilitate sunt normale. Ele permit copilului să înțeleagă mâhnirea și să facă față obstacolelor din viață. De exemplu, mâhnirea adancă (pierderea grea) este un răspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de companie, pierderea unui prieten sau divorțul părinților. După o pierdere grea, copilul poate să rămână trist pentru o perioada lungă de timp. Cu toate acestea, dacă aceste emoții nu dispar după o perioada de timp și încep să interfereze cu viața personală a tânărului, copilul poate dezvolta simptome ale tulburării de dispoziție cum ar fi depresia sau tulburări distimice (depresie de gravitate medie pe perioadă îndelungată) care necesită tratament.
 
Principalele probleme ce se regăsesc la copiii și adolescenții cu depresie

- performanțe slabe la școală și la locul de muncă
- probleme în relațiile cu prietenii și membri familiei
- sarcina la vârstă tânără
- apariția unor boli organice.
Pentru depresia severă, copilul trebuie spitalizat, în special dacă a pierdut contactul cu realitatea (este psihotic) sau are gânduri de sinucidere.
Un episod depresiv dureaza în medie 8 luni. Chiar și cu un tratament de succes aproximativ 70% din copiii cu depresie vor avea un nou episod în următorii 5 ani. În timpul tratamentului pentru depresie copilul trebuie supravegheat dacă urmează corect tratamentul și participă la întâlnirile de consiliere conform indicațiilor, chiar dacă el se simte mai bine. O cauză des întâlnita de recurentă (revenire) a bolii este oprirea prea devreme a tratamentului.
Pentru a preveni alte episoade de depresie, trebuie recunoscute devreme semnele ce prevestesc depresia și trebuie stabilit diagnosticul și tratamentul de îndată ce aceste semne apar. O dietă echilibrată, exercițiile fizice și un bun sistem de suport social pot ajuta la prevenirea depresiei.

Sinuciderea și depresia

Depresia netratată poate duce la sinucidere. Semnele care anunță o tentativa de sinucidere se modifică cu vârsta. Semnele care anunță o tentativă de sinucidere la copil sau adolescent includ preocuparea pentru moarte și sinucidere sau ruperea recentă a unei relații de prietenie. Adolescenții cu depresie au în mod special un risc crescut pentru sinucidere și tentative de sinucidere.. Fetele au tentative de sinucidere de două ori mai frecvent decât băieții, băieții au probabilitate mai mare de a reuși în tentativa de sinucidere decât fetele, pentru că fetele utilizează metode mai puțin periculoase și supraviețuiesc tentativei de sinucidere. Tentativele de sinucidere la copiii cu vârstă sub 12 ani sunt rare.

Tratament

Tratamentul depresiei la tineri este similar celui de la adulți cuprinzând consiliere psihiatrică și medicamente. Cu toate că medicamentele antidepresive pot fi eficiențe în tratarea depresiei, siguranța și efectele pe termen lung ale acestor medicamente la copii nu sunt încă în totalitate înțelese. Oricum specialiștii cred că avantajele tratamentului cu antidepresive depășesc riscurile la majoritatea copiilor cu depresie.
Mai puțin de o treime din copiii și adolescenții cu depresie primesc tratament. Aceasta se datorează în parte prejudecății că tinerii nu pot face depresie sau că sentimentele datorate depresiei sunt normale la vârsta lor. De asemenea, copiii nu caută ajutor dacă suferă de depresie, pentru că ei cred ca este normal să se simtă deprimați, ei vor învinovății altceva sau pe altcineva pentru simptomele lor sau ei nu știu unde să apeleze pentru ajutor. Copiii trebuie sfătuiți să ceară ajutor dacă se simt deprimați, trebuie învățati unde și la cine să meargă să ceară ajutor dacă sunt deprimați.
 
Tratament inițial

Tipul de tratament de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de severitatea depresiei, de ceea ce a determinat depresia (probleme familiale sau probleme la școală). Dacă copilul are gânduri de sinucidere, depresie severă sau este rupt de realitate (psihotic) sau nu mai poate desfășura nicio activitate atunci este necesară spitalizarea.
Tratamentul depresiei la copil și adolescent constă în general din consiliere psihologica, medicație și educația membrilor familiei.
Consilierea de specialitate în depresie poate include:
- terapie cognitiv comportamentală, care se axează pe modificarea anumitor idei și a modelului comportamental (modul de a se comporta)
- terapia în grup care se focalizeaza pe relatiile sociale si personale si pe problemele legate de acestea
- terapia de rezolvare a problemelor, care este un tip de terapie cognitiva ce ajuta la gasirea unor solutii practice pentru aceste probleme
- terapia familiala ce ajuta la educarea si asigurarea confortului familial
- terapia prin joc pentru copiii foarte mici
- educarea membrilor familiei poate fi facută de personal medical atât prin informare cât și prin terapie familială. Unele dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le învețe membrii familiei sunt:
- să știe cum să verifice dacă copilul urmează îndeaproape planul terapeutic, cum ar fi administrarea corectă a medicamentelor și ședințele de consiliere psihologică programate
- să învețe metode prin care să reducă stresul ce apare în conviețuirea cu o persoană cu depresie
- să cunoască semnele recurenței (revenirii) bolii pentru a putea preveni această recurență a depresiei
- să cunoască semnele unui comportament suicidal, să poată evalua gravitatea acestuia și să poată lua o atitudine corectă în prezența acestora
- să învețe să recunoască semnele unui episod maniacal (semn de tulburare bipolară) care este un acces de energie exagerată sau irascibilitate.

Încurajarea copilului

Să facă în mod obișnuit exerciții, ca de exemplu să înnoate, să se plimbe, să se joace în fiecare zi.
Să evite alcoolul și consumul de droguri ilegale, de medicamente care nu sunt prescrise de către medic, terapii naturiste și medicamente care nu au fost recomandate de medic (deoarece acestea pot interfera cu medicația folosită pentru a trata depresia).
Să doarmă suficient. În cazul în care copilul are probleme cu somnul (odihna) trebuie:
- să meargă la culcare la aceiași oră în fiecare noapte
- să păstreze liniștea și întunericul în dormitor
- să nu mai facă exerciții după orele 17.
-să mănânce echilibrat. În cazul în care copilul are un apetit scăzut sau diminuat, se recomandă să mănânce mai degrabă gustări frecvente decât mese copioase.
-să fie încrezător că va fi bine. Gândirea pozitivă este foarte importantă în tratarea depresiei. Este dificil să gândești pozitiv atunci când ești trist dar e bine să i se reamintească copilului cu depresie că progresul apare treptat și necesită timp.
     În cazul în care apare orice semn de sinucidere (de exemplu un comportament agresiv sau ostil, gânduri excesive despre moarte, sau detașarea de la realitate) trebuie solicitat ajutorul cadrelor medicale, fie cel al medicului care îngrijește copilul, unui consilier cu experiență, medicului psihiatru sau serviciilor de urgență.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Salvează relația de cuplu

A râde împreună =A salva relația

   

Spontaneitatea este sufocată de rutină.Atmosfera devine gri și se stinge.Tăcerea ia loc hohotelor de râs, iar relația suferă și se ruinează. Ultima întrebare care mai animă viața de cuplu este: cum îmi pot readuce armonia și bucuria în viața de cuplu?

   Sunt foarte multe motive ce pot împinge o relație către criză:lipsa afinităților, proiecte și planuri diferite,scăderea dorințelor, pierderea pasiunii, acumulare de furie, noi schimbări, neînțelegeri continue etc.

    Între toate aceste minusuri ale relației, în mod straniu, niciodată nu se specifică un element  important: că aproape niciodată nu se mai râde împreună.

   Contează mii de motive, dar niciodată că nu zâmbim, că nu ne amuzăm, că nu facem haz de necaz.

   Majoritatea cuplurilor consideră că aceste momente de tristețe sunt întâlnite la multe cupluri, că mai sunt și altele ce traversează astfel de momente, că este normal să existe o secvență a crizei în viața de cuplu.

    Este foarte normal, dar și mai normal este dacă toate aceste momente ce țin relația într-o tăcere dureroasă și chinuitoare să fie doar momente. Dincolo de acest punct, în care totul se prelungește, în care secvențele devin scenarii întregi, relația suferă schimbări uneori ireversibile.

   La începutul unei  relații ”umorul specific cuplului” alimentează starea de lejeritate, de entiziasm care adăugate iubirii oferă senzația că totul este posibil și că aceasta este formula magică cu care poți învinge orice obstacol.Dar dacă relația se construiește doar pe atât de puțin și cu atât de puțin riști să lași o portiță deschisă rutinei, care nu face altceva decât să macine totul și să ofere perspective obscure despre viitor.

 

Semnale!!!

·         atracția erotică se reduce

·         viața în doi se asociează cu plictiseala

·         conviețuirea este alcătuită din fraze dure și replici

·         se caută în afară devertismentul pierdut

 

 Atenția reciprocă nu înseamnă a te uita împreună la un film.Nici a face cumpărături împreună, ci înseamnă a vrea pur și simplu compania celuilat. Implică dorința de a fi împreună, implică negocierea de a privi înainte către același punct, implică aceași realitate, implică complicitatea de a trăi în situații cotidiene.Însă și mai mult, atenția reciprocă vine cu grija  pentru celălalt și pentru relație. Când acorzi timp, spațiu, echilibru, iubire, interes, umor celuilat, îți acozi ție respect și împreună cu el o simfonie de avantaje.

   Când se râde împreună beneficiul este pe termen lung. Se prelungește ideea construită inițial conform căreia se poate trece peste orice obtacol. Se solidifică proncipiul afinității celor doi.Intimitatea devine spirituală și nu plastică sau fizică.

   Erori de evitat!!!

Să nu ți niciodată în tine momente sau idei amuzante

Să nu transformi relația în locul unde se pot revărsa toate probleme din jur

Să nu gândești că a fi adult este echivalent cu a fi serios

Nu evita niciun mijloc de a te distra

 Astăzi, a ști să râzi reprezintă un factor de seducție. Bărbatul și femeia au capacități de a râde, de a fi amuzanți, ironici. Astăzi, a ști să râzi înseamnă a lăsa seriozitatea de o parte și a face loc clovnului. A ști să râzi înseamnă a avea spațiu pentru lejeritate.A ști să râzi înseamnă a fi spontan și a găsi mereu ceva plăcut de făcut.A ști să râzi înseamnă a fi creativ. A ști să râzi înseamnă a fi propiul tău doctor.

   Sfărșitul unei relații nu se naște din rutină. Ci din transformarea umorului în  seriozitate.

   Partenerul ce nu oferă lejeritate, libertate și dorință de exprimare, ”taie” din intimitatea relației și pune în loc grijile, problemele, sacrificiile adăugate peste cotidianul zilnic.A fi amuzant chiar și în situații dificile nu înseamnă că nu iei problema în serios sau că nu ești matur și responsabil. Amuzamentul nu pune bariere împotriva rezolvării problemelor, ci le aduce un avantaj.

 

    Eliberarea dintr-o relație devenită apăsătoare de atâta plictiseală se face începând a căuta alte spații legere și aerisite. Dacă aceste spații sunt departe de viața de cuplu cea mai bună soluție este de a reevalua punctele forte ale relației.
    Și de a râde împreună!

Prietenia

   

Cine  știe ce este prietenia ?

      De unde începi să numești o persoană, prieten/ăa? De când? Ce fac doi prieteni împreună ca să se numească prieteni? Câți prieteni putem avea? Unde se deschid și unde se lasă barierele între doi prieteni?
    Iată câteva întrebări ale căror răspunsuri oferă definiția prieteniei.

   Prietenia însă înseamnă ceva frumos ce are în centrul atenției afectivitatea și prețuirea reciprocă sau bucuria de a fi împreună pentru a împărtăși fapte, emoții și sentimente pozitive.Prietenia mai înseamnă a face această bucurie să dăinuiască  în timp cu condiția de a-i  acorda spațiu fizic și de a o hrăni cu  încredere. Dacă înveți să-i acorzi sprijin, dacă tensiunile și micile certuri dispar cu ușurință datorită  respectului reciproc și acceptării limitei celuilalt,atunci prietenia este clădită cu principii și susținută de dorința reciprocă de a fi împreună și în momente dificile.
   
    Ceea ce face doi oameni să fie prieteni este posibil  în principiu datorită unor aspecte comune cum ar fi vârsta apropiată, acelaș sex, preocupări zilnice comune, hobby-urilor, proximității spațiale.

   Sunt interesante variantele legării unei prietenii între o fată și un băiat  sau între parsoane la distanțe fizice mari.
    Doua persoane de sex opus pot pune bazele unei prietenii de durata.Însă, având în vedere faptul că fetele și băieții leagă prietenii din principii și motive diverse, la un moment dat prietenia poate evolua în alt sens. Părerile sunt împărțite și într-un procent foarte  mare prieteniile dintre o fată și un băiat  săvârșesc prin a trece de la prietenie la dragoste și sex sau se destramă definitiv după ce își dau seama că este nevoie să pună punct relației de prietenie pentru că nu pot petrece timp plăcut împreună. Statisticile însă, arată că cele mai durabile povești de dragoste dintre o fată și un băiat încep printr-o prietenie sinceră dintre cei doi.Asta pentru că nu se implică sentimente puternice de la început, pentru că nu se pune problema sexului iar fata nu se simte constrânsă, cei doi au libertatea de a face anumite lucruri singuri fără ca celălalt să se simtă neglijat iar puținul timp petrecut împreună le oferă șansa de a se cunoaște reciproc.
    Percepția unei fete despre ce înseamnă prietenia este diferită față de cea a unui băiat.Fetele au relații de prietenie pentru bucuria simplă de a fi împreună, dar și pentru a-și împărtăși sentimentele în amănunt, pentru a-și oferi sfaturi, idei, povești și întâmplări; băieții  leagă prietenii prin prisma unor hobby-uri comune sau ale unor preocupări zilnice și mai apoi pentru a-și împărtăși din emoții și sentimente sau întâmplări.

   Între persoane care locuiesc departe prietenia poate deveni cel mai greu lucru, întru-cât este imposibil de a satisface nevoile unei prietenii adevarate. Astfel prietenia nu mai are același curs pentru că nu întrunește aceleași caracteristici, iar prietenia ca definiție este încălcată. Și totuși, astfel de prietenii sunt cele mai des întâlnite și satisfăcătoare. Prietenia virtuală este pe cât de periculoasă pe atât de îmbrățișată de aproape toți.Este comodă, confortabilă, deloc costisitoare ca timp, bani și energie. Bucuria de a fi împreună fizic nu mai are rezonanță și nici importanță. Virtual, pot fi ce prieten doresc și îmi pot contura personalitatea așa cum îmi imaginez. Întrunirile virtuale blochează atât de multe laturi ale omului încât cu timpul devine lipsit de ele (latura afectiv-emoțională,creativă, spontaneitatea).
    Răbdarea de a asculta și simți un om în suferință, bucuria și lacrimile de fericire simțite cu celălalt, gesturi de tandrețe și afecțiune, împărtășirea de emoții sau de realizări, schimburi de idei și înțelegerea lor dincolo de ceea ce se povestește...sunt doar câteva dintre momentele de care prietenia virtuală este privată.

    La polul opus de prietenie este singurătatea, care nu înseamnă neapărat spațială cât înseamnă ca trăire. Acest sentiment de singurătate apare după ce relațiile de prietenie sunt foarte rare, nesatisfăcătoare, fără a întruni nevoile de împărtășire a bucuriilor,  a preocupărilor comune, a împărtășirii afectivității și acordării de sprijin.
  Această stare  frecventă mascată sub diferite forme sau satisfăcută virtual, stă  la baza exploziei  rețelelor sociale.Astfel, dacă nu știm, nu putem sau nu vrem să simțim parfumul prieteniilor ce au la bază întâlniri fizice, atunci le creionăm și facem ca prietenia să fie redefinită.Și nu redefinirea prieteniei este partea grea ci faptul că pierdem cu timpul această valoare care ne definește ca oameni și ne plasează în sfera socială.