Dragostea pasională și alte tipuri

 

 Ce este dragostea pasională? Este oare o stare emoțională tumultoasă ce conține  ”tandrețe și atracție sexuală,exaltare și durere , anxietate și destindere, altruism și gelozie” (Berscheid și Walster,1978,p 177).

   Dragostea pasională presupune atenție maximă la persoana iubită, reacțiile comportamentale scapă de sub controlul rațiunii , dragoastea este oarbă, defectele se convertesc în calități, distanța față de celălalt este trăită cu teamă, teamă ce devine obesivă și intensifică dorința de a trăi cât mai aproape de celălalt, de a primi dovezi ale iubirii.
   Faptul de a te simți îndrăgostit este unul comun și este ceva pe care îl învățăm de mici copii (”Albă ca Zapada”, ”Cenușăreasa” etc) și deci pentru care ne pregătim și la care visăm.Ne formăm o părere și un ideal, un imaginar și o așteptare cu care ne obișnuim să trăim, iar în momentul în care se concretizează ținem cu tot sufletul să fie pentru totdeauna (așa cum ni se spune la finalul poveștilor: și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...). Această dorință acerbă ne transformă dragostea în dragoste pasională în care nimeni și nimic nu mai contează, în care nicio variabilă nu-și mai are locul iat momentele de mici neplăceri sunt simțite ca drame și trăite cu deznădejte. Atitudinea devine una posesivă  și predomină teama obsesivă de a nu pierde persoana iubită fapt ce crește preocuparea de celălat mai mult decât ar putea fi nevoie.
    Dragostea este trăită de către toți oamenii acestei lumi în atâtatea moduri, cu atât de diverse intensități, sub atâtea zeci de contexte socio-culturale, încât a defini dragostea este ceva imposibil;iar a face distincția între feluri ale dragostei și a stabili limitele este ceva divin.Iar dragostea pe care încercăm noi astăzi să o definim și pe care o și simțim nu a foat așa de la început. La bază dragostea este un fenomen universal cu valoare de reproducere.Rașionamentul ar fi cam acesta: o femeie cu un bărbat formează o pereche pentru a se reproduce și perpetua specia. Doar evoluția omului a adus în acest context și o altă latură a sa: aceea de a avea grijă de celălalt; iar asta se poate numi dragoste.
    Partenerii pot fi legați și de un alt tip de dragoste: dragostea companională. Aceștia se iubesc însă într-o intesitate controlată,echilibrată, rațională, practică. Cei doi se susțin reciproc, se înțeleg și se tolerează. Își construiesc o relație bazată pe încredere iar viețile lor se împletesc aproape perfect. Problemele întâmpinate le rezolvă comunicând asta după ce disting gravitatea lor.Deși acest tip de dragoste pare opusul celei pasionale nu este așa. Ci mai degrabă o completare. Iubirea pasională poate fi resimțită de mulți, iar după ce văpaia dispare rămâne acestă dragoste companională care face relația să dureze mai mult și care sudează perechea.
    Într-o altă ordine de idei, dragoastea pasională este resimțită la începutul relației, iar dacă nu se sfârșește se transformă în ceea ce se numește dragoste companională.
    Studii făcute pe populație americană au descoperit că omaneii definesc și alte tipuri de dragoste: dragostea posesivă (este o dragoste pasională însă cu trăiri mult mai intense); dragoste pragmatică ( partenerii se aleg după anumite criterii pentru a pune bazele unei relații în care se satisfac nevoi materiale); dragostea altruistă ( dăruirea de iubire necondiționată și fără a aștepta nimic în schimb); dragostea ludică ( în care relația este considerată un joc, un mod de a etala puterea și de a câștiga; acest tip de dragoste nu durează mult timp, ci doar până când unul dintre parteneri se plictisește sau devine greu; de aceea mulți psihologi nici nu o consideră un tip de dragoste pentru că sentimentul în sine nu există).
     Alți psihologi consideră că nu trebuie categorizată dragostea și că aceasta ar conține oricum anumite dimensiuni comune doar că variază de la un cuplu la altul, de la o religie la alta, de la o vârstă la alta ș.a.m.d.
   Stenberg (1988) a propus un model triunghiular al dragostei iar acesta cuprinde: intimitatea- sudura sufletească, preocuparea față de celălalt, înțelegerea, respectul și valorizarea celuilalt; pasiunea-aspectele romantice ale iubirii, atracția fizică și sexuală; latura decizional-implicațională- centrată pe cognitiv, pe reprezentarea relației, pe colaborare, implicare, pe decizii și hotărâri.
   Cuplurile care reușesc să mențină triunghiul echilateral tind să fie cele mai stabile în timp. Să fie oare așa?
   

De la deziluzii la noi oportunități

    Când o relație se sfârșește rău avem tendința de a spune: ”Gata cu dragostea!Am să închid porțile iubirii”.Este o reacție naturală care mai apoi poate deveni periculoasă și  poate ține pe loc viitorul.Însă, de la o deziluzii  la o noi oportunități...nu e decât un pas.

 Persoanele care își închid inimile își închid șansele. Cum după o noapte furtunoasă soarele nu spune niciodată că nu mai răsare, așa și noi după o dezamăgire dureroasă nu trebuie să închidem sufletele și să le răpim șansa de noi începuturi.
   A te transpune într-un alt personaj după o despărțire  nu este o soluție. Se  anulează orice urmă de autenticitate și libertate. Libertatea este benefică pentru că va lăsa la iveală durerea și tristețea închiderii unui capitol amoros. Nu e ușor să fi părăsit, trădat, înșelat, păcălit, însă este mai greu să creezi impresia că totul este bine și să ți la nesfărșit în buzunar o cheie care nu va mai deschide niciodată un lacăt.Să-ți vezi propriile răni și să simți propriile dureri e ca și când te-ai privi lovit de un zid din fața căruia nu te poți da. Este însă nevoie ca acel zid să se prăbușească pentru a se putea ridica un altul nou și mai rezistent.

     O relație încheiată dă naștere la deziluzii.Deziluziile dau naștere la incertitudini, iar incertitudinile adună în inimă neîncredere, nepăsare, ură și cine mai știe câte alte sentimente.

    Este normal ca unele relații să nu fie satisfăcătoare așa cum este normal să cumperi un disc al cărui autor să te dezamăgeasca cu prestația sa, cum este normal să se anuleze un tren, cum este normal să nu-ți placă un gust al unei prjituri al cărei aspect era cel puțin delicios. Dacă însă acorzi o șansă autorului și îi mai asculți un alt disc, dacă aștepți un alt tren pentru că trebuie neapărat să ajungi la destinație, dacă mai cumperi și alte prăjituri aspectuase...nu te grăbi să nu acorzi o șansă tocmai sufletuui tău.
 
    Cum recunoști o deziluzie
O deziluzie se simte și trăiește în interior.Tocmai de aceea este greu de identificat pentru că nu are un anume mod de a se exterioriza.Și totuși ceva ceva o trădează. Persoana dezamăgită privește cu seninătate către relația tocmai încheiată, chiar cu sentimentul că a fost mai bine că s-a întâmplat așa însă nu va mai dori alta. Se sperie de noi începuturi ( mai ales amoroase). Este atentă la ce persoane noi cunoaște. Nu mai crede în relații de durată.Caută părerile celorlalți cu privire la relații și le reține doar pe cele ce sunt în concordanță cu ale sale.Se dedică exclusiv carierei sau unui hobby de mult uitat sau neexersat. Generalizează frecvent (femeile/bărbații sunt toți/toate la fel) chiar dacă nu are legătură neapărat cu amorul sau iubirea.
   Cum anticipezi potențialul cuiva de a trăi o deziluzie
Fiecare om are propria istorie de viață, experiențe și propriul potențial. Din comportamentul, atitudinile și acțiunile oamenilor poți intui dacă după o relație eșuată va fi sau nu dezamăgit.
-La început caută iubirea absolută;
-Nu stă pe gânduri când vine vorba de a se implica într-o relație;
-Când se află într-o relație este mereu anxios din teama de a nu fi perfect sau la înălțimea așteptărilor partenerului/ei;
-Nu caută să-și repare greșelile ci se victimizează, se lamentează, iar suferința i se poate croniciza;
-Propria suferință și deziluzie o transformă într-o filozofie de viață.

    Această ultimă idee de a transforma propria deziluzie în filozofie de viață ține oportunitățile departe și greșelile se vor repeta la nesfărșit.
   Scurt ghid practic
*Găsește propriile scheme ce aduc relațiile la naufragiu (după ce îți cunoaște familia, după un an de relație, după primul concediu petrecut împreună, după ce îi ceri să va mutați împreună etc)
*Identifică micile aspecte care se repetă în fieare relație (îl/o critici, nu-i accepți prietenii, nu aveți activități împreună, fiecare partener a avut acealași tip de job)
*Nu pune mare preț pe experiența din relațiie trecute sau din viață în general;fiecare nou început este mereu diferit de ceea ce a fost în trecut.Pe măsură ce pui accent pe experiență se vor repeta negreșit.
*Când reîncepi o relație dă jos masca persoanei dezamăgite și trădate.O nouă relație are nevoie spontaneitate nu de demonstrații și certitudini.
*Nu fă noul/a partener/ă să plătească pentru ceva din trecutul tău de care cu siguranța nici nu știe.

   Tot de ceea ce are nevoie persoana dezamăgită este de a se asculta pe ea însăși, de a-și pune pe tapet propriile emoții, trăiri, reacții, greșeli, slăbiciuni și de a le modela într-o formă cât mai ideală.

Confortul echilibrului interior este atât de grandios încât apoi poți prinde aripi pentru că ești liber.

Restul...vine de la sine.

     

Despre iubire

   Valuri de căldură, fluturi în stomac, insomnii,  entuziasm și stare generală de euforie și fericire fără motive întemeiate. Uneori o bună dispoziție și o căutare permanentă de a fi diferit/ă, de a ieși în evidență, de a face ceva nostim. Este o lume interioară nouă ce proiectează si asupra celei exterioare ceva bun, pozitiv. Multă bucurie și impuls de a face lucruri frumoase.Lumea nu se prăbușește așa usor, din potrivă, este tot mai înfloritoare și nimic nu poate aduce toamna.Este starea de îndrăgostire.

    A te îndrăgosti este ca și când, brusc, ai căzut pe o coajă de banană.Comparația este simplă însă are scopul de a scoate în evidență faptul că se produce cu așa rapiditate, încât faza incipientă a relației nu se sesizează.Această perioadă de amețeală contunuă cauzată de alunecare face situația delicată. Este perioada cea mai importantă pentru că acum se pun bazele unei relații. Lumea nouă care se deschide este periculoasă și poate chiar distructivă.Accentul cade adânc pe celălalt încât se pierd din vedere aspecte esențiale pentru mai târziu. Acesta este momentul în care se poate considera că iubirea ține loc de orice, că timpul va schimba lucrurile în bine.Schimbarea ideilor, principiilor de viață, modului de comunicare și stilului de viață în general decurg din incapacitatea de a gestiona un moment în care cineva intră într-o relație mai intimă cu noi.Nimic nu este mai frumos decât să știm că suntem iubiți, admirați, încurajați și susținuți.Doar că păstrarea lucidității în aceste momente este crucială pentru viitor. O bună vedere asupra situației și detașarea de propria scenă face să admitem și părțile mai puțin bune din ceea ce se întâmplă în prezent.

    Situația generală generată de starea de îndrăgosteală o pot compara și cu aruncatul dintr-un tren în timpul mersului legat la ochi. Mai avem la dispoziție intuiția, răbdarea și...auzul. Putem intui dacă stăm liniștiți și așteptăm să decodificăm ceea ce auzim: dacă trenul este sau nu în mișcare pentru a ști dacă este periculos să ne aruncăm sau nu.Riscul unui salt pe nevăzute și nesimțite este maxim și singurii care vor suferii suntem cei ce se îndrăgostesc ușor.

    Atunci când se vorbește despre starea de îndrăgosteală se observă câteva puncte comune și esențiale:

-perezența aproape permanentă a imaginii parternerului

-idealizarea lui

-atracția fizică cu accent pe partea sexuală

-dificultatea de a suporta conflictele

-dorința ca sentimentul să fie reciproc

-dorința de a fi mereu împreună

-omiterea anumitor defecte sau slăbiciuni la celălalt în vederea cărora se aduc  justificări

 

Condițiile iubirii pasionale

    

Cadrul socio-cultural este foarte important pentru că determină în mod direct și paradoxal această stare de îngrăgostire. În culturile unde nu este importantă dragostea și iubirea într-o relație ea nici nu apare. În culturile unde exemple sunt peste tot(filme, muzică, artă) starea vine ca ceva firesc și o intregrăm ca parte naturală din noi.

O altă condiție este apariția obiectului și nu al oricărui obiect, ci al celui potrivit.Toți cei care au trecut măcar o dată prin această stare ar spune că față de celălalt simt o mare atracție erotică și că se simt atrași fizic. Însă calitățile obiectului sunt diverse  de la un individ la altul, însă niciodată întâmplătoare. Cel potrivit de fapt este cel programat sau setat să fie. De regulă este continuată inconștient percepția părintelui de sex opus. Cu alte cuvinte, obiectul este potrivit dacă el seamănă cu imaginea părintelui de sex opus.Și mai pe scurt, dacă tatăl a fost exigent, dar protector, atunci și partenerul va fi ales întocmai la fel, prelungind astfel un tipar cu care suntem familiarizați. Pentru că teama de necunoscut ne pune intimitatea în pericol, iar ceea ce ne este cunoscut tindem să conservăm.Nu este o idee tocmai sănătoasă, dar așa funcționează mintea umană până ce va conștientiza acest lucru, apoi va exersa să aleagă în funcție de propiile gusturi și nu în funcție de ceea ce este obișnuit să aibă.

   Atracția erotică pentru că este un impuls și este inconștient el este primul cu care acționăm și primul după care ne alegem partenerul și relația. Dacă s-ar reuși  da pass peste atracția fizică și s-ar lua în considerare persoana în ansamblul ei, atunci relațiile ar fi sănătoase și normale.Sexualitatea este o condiție necesară pentru o relație, însă nu trebuie să fie unica latură sau cea mai importantă. Dacă poate  reprezenta doar o latură și una egală cu toate celelalte (prietenie, principii, valori), atunci nimeni nu ar avaea de suferit.Însă erotismul este un fenomen cu delcanșare rapidă și inedită pentru că nu poate fi explicabilă rațional.

    Studiile arată că femeile caută în primul rând creativitatea și maturitatea la un bărbat, în timp ce bărbații caută frumusețea și sănătatea.Deci sexualitatea nu ar reprezenta punctul cel mai important dintr-o relație.

   A treia condiție  a iubirii pasionale este sentimentul care trebuie trăit și simțit drept amoros.Acest lucru înseamnă o suprapunere între starea erotică și contextul care să permită acea stare.

 

   Stiluri de dragoste

 

Starea erotică  poate fi temporară și mai apoi însoțită de tristețe, regret și păreri de rău.Cum starea pasională nu este permanentă, ea se poate prelungi și evolua în diverse moduri.Hendrick în 1986 a indentificat și descris 6 tipuri de dragoste care ar fi:

1.Dragoste-pasiune ---în care cei doi simt din prima secundă în care se cunosc o puternică atracție fizică care rămâne la același nivel  pe parcursul relației;

2.Dragoste-ludică---când relația are o oarecare distanță și o foarte mică implicare sentimentală din care se poate ieși foarte ușor sau este de probă;

3.Dragostea-prietenie---când relația se bazează pe o lungă și bună prietenie;

4.Dragoste-rațiune--- în care partenerul/a este ales/aleasă în funcție de anumite raționamente ( poate fi un bun tată pentru copilul meu, îmi poate oferi copii sănătoși, partenerul trebuie să aibă aceași educație);

5.Dragostea-posesivă--- partenerii trebuie să-și acorde maximă atenție pentru a se simți bine unul cu celălalt;

6.Dragoste-jertfă---unul dintre parteneri preferă să sufere în locul celuilalt, sau preia din greutățile cuplului pentru a-l face fericit pe celălalt.

 

      Ca o incursiune este de menționat că femeile sunt adeptele tipurilor de dragoste-prietenie, dragoste-jertfă,dragoste-rațiune sau dragoste-posesivă, iar bărbații preferă dragoste-pasiune și dragoste-ludică.

Relația mamă-fiu

      

Atunci când o femeie decide să aibe un copil, fără să vrea, va gândi și ce își va dori: fată sau băiat. Experiențele ei de copil o vor influența inconștient în dorința sau plăcerea de a avea o fată sau un băiat.Însă, dacă va avea un băiat, uniunea dintre ei va fi pe viață iar preferința mamei pentru el va ascunde mereu dorințe tabu.
 
    Pentru o femeie, a avea un băiat reprezintă o revanșă asupra destinului.Se pare, că fără voința sau alegerea lor voită, adoptă un comportament misogin.Iar fii lor le oferă această oportunitate, aceea de a  realiza lucruri pe care ele ca femei sau fetițe nu le-au putut face: pot practica sporturi violente, își pot continua studiile, pot avea mai multe aventuri amoroase.
  
     Dorința unei femei de a avea un copil vine din două surse: prima ar fi  identificarea cu mama ( așa cum mama a făcut-o pe ea sau și alți frați așa la rândul ei și ea va trebui să facă copii), iar a doua ar fi o prelungire a complexului lui Oedip ( care la fete se manifestă prin dorința  de a se căsători cu tatăl când vor fi mari, dar  și prin gelozie față de mamă). 
   ”Când o să fiu mare, o să mă mărit cu tati”- pe acest fundal păstrat bine în incoștient vor începe să se adune piese de puzzle ce vor oferi mai apoi  un tablou al relației fetei cu părinții.
  
     Dacă o femeie a avut o relație dificilă cu mama ei va dori să aibă un băiat, iar dacă va fi așa, relația dintre ei va fi una foarte strânsă, dorind să nu continue acele momente de suferință pe care mama ei i le-a pricinuit.Ea se teme cumva, că relația cu  o fiica va duce mai departe un model comportamental și deci va avea aceași relație dificilă și ea cu fiica ei.Mai simplu va fi deci,de a avea un băiat cu care relația să fie de altă natură.Dacă însă a avut o relație fericită cu mama ei și poate relații nefericite cu tatăl sau frații, va dori să aibe o fată. Pe aceeași matriță, va considera că băiețelul îi va oferi ocazia de a avea relația defectuoasă pe care a avut-o ea cu frații sau tatăl.
  
    Mai târziu, când va deveni matură și  va avea relații cu bărbați și ( dacă) se va confrunta cu eșecuri în dragoste, un copil-băiat îi va oferi posibilitatea de împlinire, în plan inconștient, a unei relații. Băiețelui ei va deveni bărbatul vieții ei, căruia îi va ierta tot, ale căror defecte le poate trece cu vederea și a cărui personaliatate este specială (mai tărziu, nicio fată nu-l va merita pe deplin) chiar dacă ea nu recunoaște acest lucru.

      Relația lor are încă de la început seducția ca bază.Ceva mai târziu se va forma și consolida cu adevărat, pentru că pe măsură ce băiatul crește va începe să se poarte ca și cu o parteneră, ceea ce pe mamă o va înălța în al nouălea cer.O fată nu-i va mângâia părul ca și un băiat, nu o va strânge în brațe ca el și nu o va aștepta cu mai multă dragoste și interes decât un băiat.
  
    Totuși, creșterea unui băiat nu este mai ușoară pentru o mamă, chiar dacă relația dintre ei este mai stânsă și specială. El va prefera  jocuri violente, va avea comportamente primitive, lipsuri de interes pentru școală, va fi greu de stăpânit și greu de comunicat cu el. Cu zâmbetul pe buze și o satisfacție ambiguă, mamele de băieți admit că în creșterea unui băiat ele trec prin toate stările emoționale posibile și de cele mai multe ori opuse. Cum ele nu se regăsesc în jocurile și comportamentele lui va fi greu să-l înțeleagă, dar nu-l face mai puțin iubit.Relația mamă-fiică va fi una de tip oglindă.Mama se va regăsi pe ea în fiica ei, iar când aceasta va atrage privire bărbaților, relația tinde să se denatureze pe fondul geloziei și a conștientizării faptului că ea a început să îmbătrânească. Relați mamă-fiu va fi una de tip continuitate, în care mama, când băiatul va atrage privire fetelor, va ști că a crescut bine un băiat și i-a dezvoltat bine masculinitatea din el( ceea ce este iluzie, căci tatăl dezvoltă masculinitatea băiatului.Poate apărea și aici gelozia căci mama nu mai este femeia cea mai importantă din viața lui, iar apariția sexualității la băiatul mamei va aduce inevitabil conștientizarea faptului că mama nu-i poate oferi asta pentru ca relația lor să poată continua fără probleme și nici o alta nu i-l va lua.
  

     Băieții se alintă încă din scutece în brațele mamelor, iar trecerea de la o etapă la alta va fi grea.Ei se complectează unul pe altul și se înțeleg perfect, bebelușul are mult umor, o face să iasă din stresul și cotidianul zilnic, o face să evadeze din relația ei cu soțul/tatăl băiețelului, îi înflorește feminitatea, îi găsește toate calitățile pe care și le-a dorit dintotdeauna la un bărbat, iar defectele lui sunt mici copilării inocente. Cum să nu fie mama  cu băiețelui ei mult mai îngăduitoare decât cu o fată cu care e în rivalitate și care îi oferă sentimente de gelozie?
  
     Numeroase mame nu iau distanța emoțională la timp față de băiețeii lor pentru că nu renunță nicicum la relația de femeie-bărbat, o relație defectuoasă de altfel care va ține bărbatul de mai târziu pe loc, va avea eșecuri și eșecuri în relații cu femei pentru că are mereu imaginea mamei în minte,va simți că o trădează sau o înșeală, pe care o idolatrizează și o va căuta în diferite partenere, care normal că nu vor avea cum să semene cu mama lor, iar personalitatea unică a femeilor îl pune pe fugă pe bărbatul mamei care admite că băiețelul ei nu-și găsește femeia potrivită având în vedere miile lui de calități.
  
   Ținut departe de tată (chiar și simbolic) mama greșește încă o dată, căci nu-i va oferi posibilitatea băiatului de a se indetifica cu tatăl care doar el îi oferă model de masculinitate, cum să se poarte cu o femeie, cum trebuie să fie un cap al familiei,  model de autoritate și multe alte modele. Mama este cea care i-a dat viață, l-a crescut, l-a iubit, i-a oferit liniște și confort, dar  de la debutul adolescenței, tatăl este cel care va trebui să preia băiețelui și să-l dezvolte pe mai departe.
 
      În unele culturi străvechi, băieții din familiile care conduceau un stat, un trib,un regat, o cetate,erau luați de lângă mame forțat și crescuți departe unul de altul, doar cu tatăl și alte modele masculine, în care femeia servea doar roluri de menajere, cu scopul de a-și dezvolta autoritatea, masculinitatea și capacitatea de conducere, fără a învăța să-și  exprime emoțiile și a ține cont de ele și pentru a avea relații cu femei până își va găsi pe cea alături de care va conduce mai departe ceea ce tatăl său a condus ( regatul, tribul etc).
  
     Pentru că atunci când băiețeii trebuie să se detașeze de mamă, sexualitatea lui este în joc, NU idenditatea!