sâmbătă, 16 iunie 2012

Optimist sau pesimist?

    

 Dacă ai avea în față un pahar cu vin, ai vedea că este jumătate gol sau jumătate plin?
     Dacă răspunsul este că este jumătate gol, ești pesimist,dacă răspunzi că este jumătate plin ești optimist.Lucrurile însă nu stau așa de simplu.Viața însăși nu este simplă.Iar ceea ce ne-ar defini ca fiind optimiști sau pesimiști vine după o experiență interioară pe care o exteriorizezi  în prezent și proiectezi în viitor.
   Pesimismul și optimismul reprezintă fapte și concepții despre om, viață, societate, cultură. Iar toate aceste proiecții pe care  le realizăm se datorează faptelor, concepțiilor despre om, viață, societate și cultură. Deci se determină una pe cealaltă. Mai mult decât atât, istoria de secole a societății și culturii din țara din care faci parte și pe care o porți pentru a o da mai departe te face să fi într-o parte sau alta a balanței. Cercetările arată că popoarele europene sudice și centrale tind către optimism în timp ce locuitorii țărilor nordice sunt mai pesimiști.Acest fapt e datorat așezării geofizice. Vremea capricioasă, relieful cu impedimente, natură excesivă te fac să te simți neputincios, slab, neîncrezător. Interiorizarea și căutarea atingerii unui ideal religios și filosofic devin scopuri și învățături în viață. Iar pentru că omul este înzestrat cu rațiune, gândire și judecată, pentru că zilnic trebuie să aleagă, să emită judecăți de valoare și să creadă în ceva... va face în maniera deja încorporată în Eul său: optimistă sau pesimistă.
   Practic, idea de pesimist sau optimist este folosită sau are sensul de perspectivă a atitudinilor și motivațiilor, a unor stări afective specifice personalității umane.Astfel se spune despre un om că este optimist când dispune de predispoziția de a înțelege și aborda lumea pe latura sa pozitivă, de a prevedea, intui și aștepta binele.Astfel, el cristalizează toată experiența sa interioară într-o concepție care privește cu încredere viitorul și viața în ansamblul ei.
    Optimistul crede în progres, în om, în latura sa bună, crede că poate dobândi fericirea, mulțumirea de sine și armonia. În general este mulțumit de ceea ce-l înconjoară, iar de ceea ce nu este mulțumit, va căuta să scuze și să aducă dovezi, căutând mereu partea bună și sesul pozitiv al lucrurilor și vieții însăși.Pentru că optimistul are mai mereu o stare pozitivă, energie și dinamism, va avea și o stare de sănătate bună, va avea succes și reușite.Curajul alegerii cu orice risc le oferă maturitate și dobândire de experiențe, care oricât de grele sau negative ar fi, vor lua partea bună din tot.Ei susțin creativitatea, invențiile, acceptă greșelile lor dar și ale celorlalți, este volubil și deschis la nou și noi provocări.
   Pesimistul reprezintă o doctrină sau o atitudine ce susține negativismul, puterii răului asupra binelui. El vede lumea în culori pale, viața este sumbră, imperfectă, fără impliniri, realizări. Pesimistul este omul incertitudinilor, mereu în defensivă, care va căuta mereu părțile rele dintr-un lucru tocmai pentru a întări apoi ideile și concepțiile cum că nu există ceva bun într-un fapt sau lucru. În situații problematice va exprima scepticism, îndoieli și va dezaproba.Aceștia meditează și contemplează, sunt atrași de viața lor lăuntrică, nemulțumiți de oameni cărora nu le acordă încredere, sunt timizi și scrupuloși.Deloc sociabili, au dificultăți de adaptare, leagă mai greu relații sociale, critică și judecă mereu.Toate acestea îi dau o muzicalitate tristă, pentru că nu este animat ci dimpotrivă mereu retras în interiorul său, va avea probleme de sănătate mai mult decât optimistul. Excesivi de corecți , idealiști și  perfecționiști, aceștia suțin că ei aleg rațional și realist, deși ei aleg doar partea negativă și cea rea.
   Un om însă, nu poate fi pe deplin optimist cum nu poate fi pe deplin pesimist. Înclinarea către anumite tipuri de credințe și exprimarea lor într-o manieră sau alta în cât mai repetate rânduri ne definește ca pesimiști sau optimiști. Într-o manieră lejeră, unoeri este bine să fi puțin pesimist pentru a fi precaut sau pentru a nu-ți face așteptări care, dacă nu se realizează îți vor aduce dezamăgiri. Iar pentru că optimistul stă mai bine cu sănătatea, este mai acceptabilă ca variantă și de învățat a o aplica.
   Ca în toate lucruile pe lumea asta, ceea ce este la mijloc este cel mai bun lucru posibil. Asfel, îmbinarea ideală a celor două este perfectă, dar și mai perfectă este atitudinea de persoană realistă, care se referă la a nu face predicții despre viitor( pesimiste sau optimiste) ,ci a ne centra pe aici și acum...asta înseamnă de fapt un realist. Dacă eu spun că mâine va fi bine (deci sunt optimistă căci am făcut o predicție pozitivă) nu am de unde ști sigur pentru că nu depinde totul doar de mine. Trăind într-o societate de care suntem dependenți ea ne poate oferi un alt curs al vieții de mâine. Cert este că eu  trăiesc acum, iar predicțiile trebuiesc făcute cu grijă.Ele pot influența cursul viitorului meu. În consecință pot spune că mâine va fi bine, însă trebuie să mă aștept și că e posibil să nu fie așa.Deci, parcă tot realistul este mai avantajos, căci el nu face predicții.El trăiește prezentul.