marți, 19 iunie 2012

Bărbatul în criză

  
  Cine a spus că e mai ușor să fi bărbat?? Când de secole el se știa stăpân, știa ce are de făcut, știa cum are de făcut și unde vrea să ajungă. Rolul lui bine stabilit în familie și societate îi ușura munca, îi oferea privilegii pe care fie nu le aprecia, fie nu le înțelegea ( nici nu era nevoie). Folosea puterea pentru că știa că va reuși, cerea pentru că știa că îi era cuvenit, domina pentru că așa își demostra demnitatea, masculinitatea, potențialul.Cândva, bărbatul cucerea femeile, le iubea și le părăsea, le adora și le ura, le domina și le oferea câtă libertate dorea el. Ele...nu aveau voie să hotărască singure cursul vieții lor, al relației lor, al destinului lor de femeie. Însă, așa cum apa și vântul erodează pământul și-l schimbă, oferindu-i mereu o altă înfățișare, așa și timpul erodează sufletele noastre schimbându-le în fel și chip. 
   
     Supraviețuirea și dorința de dominare solicită mereu omul la alegeri din cele mai șarmante, ascunse, zguduitoare, frumoase, plăcute, penibile....Femeia însă...a știut în tihnă să țină pasul cu evoluția omenirii și iat-o astăzi rebelă, dominatoare, cu posibilități multiple și conștientă de ele, exigentă, refuzând ceva ce nu o privilegiază și nu o pune în valoare. Bărbatul...obosit, fugar de noua lui poziție de inferioritate, în permanentă competiție cu lumea și cu el însuși, încă adept al stereotipurilor care nu le mai poate regăsi și integra în societate, nesigur pe ce simte și indecis cum să acționeze..iată-l că fuge, se interiorizează, se ascunde în pasiuni, vicii, agresiuni...pentru ultima oară  demostrând că încă mai are puterea de odinioară.Rolurile inverase nu-l avantajează, nu-i plac, nu le dorește, nu le înțelege...Vrea istoria înapoi și liniștea sa o dată cu ea. Dar istorie trebuie să se scrie în continuare. Iar timpul merge doar înainte...Pentru el...înainte înseamnă a avansa în căutare, reinventare, confirmare, acceptare sau chiar stagnarea rolurilor femeii și ale bărbatului într-un punct încât să poată avea timp să le  înțeleagă și să le încorporeze  în noua lui personalitate și identitate.Modelul de tată de acasă este posibil să fie cel tradițional, luându-l exemplu, nu se va adapta la societatea de care este tot mai dependent și care îi mai oferă o mică șansă: aceea de a-l afirma în carieră. Acasă...în familie...sunt nesecurizați emoțional, cu o sensibilitate feminină neobișnuită pentru ei, cu  egalitatea nedreaptă cu femeia în tot. La servici...poate deveni cine de fapt simte că este: dominatorul, autoritarul, superiorul, masculinul...

        Nemaifiind furnizorul principal familiei lui, neluînd doar el deciziile, de acum înainte va trebui să-și împartă puterea în mod egal cu soția lui. Acest tranzit este greu de parcurs.Cele vechi sunt inadaptabile iar cele noi încă se formează. Lupta pentru supraviețuire nu este de ajuns...este nevoie să o demonstreze cu virilitate, curaj, superioritate, originalitate, perseverență...îmbinate într-un mod doar de el știut.  Lipsa reperelor îl construiesc dezorientat, panicat, cu multe suferințe și confuzii. Poate doar actul sexual îi mai poate salva neliniștile oferite de pierderea locului suprem. Punând foarte mult accent pe acst mod de a-și demonstra virilitatea, săvârșesc prin a avea o nouă problemă: neputința de a se ridica la nivelul cerut de parteneră -să nu uităm de femeia exigentă de azi, care solicită un act sexual complex pentru a fi satisfăcută.

      Ura de sine este tot mai mare și cum sufletul are nevoie de alinare, noua societate modernă oferă noi modalități și recompense Alcool, droguri, jocuri de noroc. Și poate și altele.Mai mult sau mai puțin periculoase decât acestea.
     Însă, în orice moment al istoriei am trăi, noi femeile iubim  bărbații romantici, comunicativi, timizi, cu sensibilitățile lor, cu visele lor. Pentru că noi femeile iubim bărbatul cum poate fi  el astăzi și nu cum era în trecut.