Efectul Pygmalion

  

  Introducere
În anul 1968, Robert Rosenthal si Lenore Jacobson îsi publicau lucrarea "Pygmalion in the classroom", inspirati fiind de opera dramatica a lui George Bernard Shaw, "Pygmalion". Din piesa lui Shaw se desprinde ideea ca locul unei persoane în societate este strâns legat de modul în care este ea tratata de ceilalti. Rosenthal si Jacobson concluzioneaza ca dezvoltarea intelectuala a elevilor este, în mare parte, un raspuns la asteptarile profesorilor si la modul în care aceste asteptari le sunt transmise.

Cei doi au formulat urmatoarele ipoteze:
 § profesorii au unele asteptari în ceea ce priveste performanta elevilor;
 § elevii raspund la asteptarile de comportament ale profesorilor;
 § performantele scolare sunt determinate si influentate de aceste asteptari.

Aceste ipoteze au fost probate si în scoli, iar rezultatele au fost conform asteptarilor.

Mitul lui Pygmalion
Mitul lui Pygmalion face parte din mitologia greaca, fiind considerat un mit al autodepasirii. Detractorii ideii îl considera mitul unui pervers sexual, mai concret al unui fetisist, alaturându-l incestuosului Oedip. Personal nu cred ca poate fi vorba de asa ceva, iar scurta lui prezentare vine sa demonstreze acest lucru.

         Pygmalion era regele Ciprului si sculptor (dupa alte surse doar sculptor) si a jurat sa nu se casatoreasca datorita promiscuitatii ce domnea în regatul sau. Sculpturile sale erau exceptionale, atragând chiar atentia zeilor, a Afroditei în mod special, care i-a servit si drept model. Pygmalion s-a autodepasit în cazul statuii unei femei, de care s-a îndragostit (ea era pura, spre deosebire de celelalte femei din regat). În timpul unui festival închinat zeitei frumusetii, sculptorul a adus o jertfa importanta pentru ca Galateea (numele dat femeii din statuie) sa devina însufletita. Dorinta i-a fost împlinita - acesta ar fi mitul relatat pe scurt.

     Experimente
Studiul original implica prezentarea de informatii false profesorilor în legatura cu potentialul intelectual al anumitor elevi selectati aleator (acestia au fost numiti "bloomers"). El s-a desfasurat într-o scoala primara din San Francisco cuprinzând elevi din primele sase clase. Initial li s-a dat un test de inteligenta, însa rezultatele nu au influentat alegerea.

La sfârsitul perioadei de cercetare s-a constatat ca elevii "marcati", si în special cei din clasele I si II, au avut rezultate mai bune chiar decât cei cu rezultate initiale superioare, dar care nu au fost scosi în evidenta. Astfel, cei numiti "bloomers" au câstigat în medie 12 puncte la coeficientul de inteligenta, în timp ce ceilalti si-au îmbunatatit performanta cu aproximativ 8 puncte. La elevii din primele rezultatele au fost si mai clare, raportul fiind de 28 la 10.

Explicatii
O posibila explicatie a fenomenelor implicate a fost data de catre Good si Brophy în 1980.
 § La începutul perioadei scolare, profesorii/învatatorii au asteptari diferite vizavi de elevi (ei nu sunt de condamnat, caci si le întemeiaza pe informatiile disponibile, uneori intervenind statutul social al familiei, sexul, rasa etc.);
 § Datorita acestor asteptari, ei se comporta diferit în cazul acestor elevi (dându-le sarcini diferite ca grad de dificultate);
 § Acest tratament le indica elevilor care sunt asteptarile, iar ei le vor interioriza, afectându-le activitatea academnica;
 § Daca nu se opune rezistenta activa, elevilor le vor fi afectate motivatia, aspiratiile, realizarile scolare;
 § Rezultatele (slabe sau mediocre) obtinute vor întari asteptarile profesorilor, care se bazeaza acum pe fapte obiective.

Se impune un comentariu: Profesorii nu trebuie condamnati, asteptarile initiale se bazeaza pe cele mai bune informatii disponibile. Totusi, ei trebuie sa încerce sa nu ramâna cantonati în aceste prime impresii, pentru a le acorda o sansa tuturor elevilor.

Este clar ca acest efect este real si trebuie luat în considerare de catre cei care trebuie sa-i învete pe elevii mai tineri.